Acest proiect politic este continuatorul legitim al liberalismului modernizator şi reformator, care a construit România moderna şi singura forţă politică românească ce îşi asumă necondiţionat universalitatea, durabilitatea şi actualitatea valorilor liberale. Partidul Liberal Reformator urmăreşte punerea în operă a unui sistem instituţional organizat în jurul drepturilor individuale, precum şi dezv
oltarea unei comunităţi politice naţionale întemeiată pe principiile libertăţilor civile, politice şi economice, precum şi ale justiţiei şi solidarităţii sociale. Unul dintre principalele obiective sustinut si implementat de liberalii reformatori, este acela de a ii reda Romaniei, adevaratul statut, mai exact de a deveni a VII-a putere a UE, fiind necesar un proiect sustenabil si competent pe baza unor principii adecvate, precum cele ale Partidului Liberal Reformator. D**a exemplul inaintasilor lor din 1923, liberalii romani din 2014 construiesc Partidul Liberal Reformator prin afirmarea sub forma de crez a urmatoarelor convingeri. Liberalii cred in autonomia persoanei si in suveranitatea constiintei individuale. Liberalii cred ca demnitatea umana este masura tuturor formelor de organizare sociala si politica. Liberalii cred ca drepturile si libertatile isi au izvorul in natura umana, rolul statului fiind exclusive acela de a le recunoaste, ocroti si promova. Liberalii cred ca nu este cu adevarat liberal decat cel care are liberatea de a-si alege drumul in viata si isi asuma responsabilitatea acestei alegeri. Liberalii cred ca individul are intotdeauna intaietatea asupra grupului si se opun oricarei forme nivelatoare de colectivism. Liberalii cred ca diversitatea alegerilor de viata pe care le fac indivizii este temeiul unie societati libere,pluraliste si prospere. Liberalii cred ca valoarea unei societati rezida in valoarea individuala a fiecaruia dintre cetatenii sai. Liberalii cred ca drepturile individuale se refera la ceea ce are dreptul sa infaptuiasca fiecare cetatean, nu la ceea ce se simte indreptatit sa primeasca de la altii. Liberalii cred ca proprietatea trebuie sa fie rodul muncii, al creativitatii, al energiei si al excelentei individuale. Liberalii cred ca proprietatea privata nu este un scop in sine, ci un mijloc de a proteja si spori libertatea. Liberalii cred ca indivizii si nu statul sunt cei care creeaza avutia si prosperitatea unei societati. Liberalii cred ca liberalismul nu poate exista fara capitalism, dar si ca, in absenta liberalismului, capitalismul poate produce nedreptate si servitute. Liberalii cred ca relatiile economice dintre indivizi trebuie sa fie relatii de schimb si de cooperare, menite sa puna in valoare potentialul si creativitatea fiecaruia si nu relatii de dominatie si de exploatare. Liberalii cred ca piata nu este nimic altceva decat ansamblul de relatii dintre indivizi liberi care isi pun in comun capacitatea de initiative si resursele de creativitate pentru a produce bunuri si servicii necesare societatii. Liberalii cred ca finalitatea oricarei societati consta in asigurarea libertatii si prosperitatii tuturor si a fiecaruia in parte, si nu in uniformizarea proiectelor individuale si a modului de viata al cetatenilor. Liberalii cred intr-o piata unica la scara europeana, cu potentialul de a se extinde pe ambele maluri ale Atlanticului, in care libertatea de circulatie a persoanelor, bunurilor si serviciilor capitalului si cunoasterii nu trebuie ingradite. Liberalii cred ca subiectul constructiei europene este cetateanul, nu consumatorul. Liberalii cred ca securitatea vietii si a proprietanii constituie cea dintai libertate a cetatenilor. Liberalii cred ca protectia vietii si a proprietatii este un serviciu ce poate fi asigurat mai efficient de catre stat decat de catre piata. Liberalii cred ca rolul statului in economie este acela de a fi un arbitru impartial si neutru al competitiei libere. Liberalii cred ca un stat ce impoziteaza excesiv munca este un stat care descurajeaza munca. Liberalii cred ca o presiune fiscala abuziva exercitata de stat asupra economiei, duce inevitabil la frauda si evaziune fiscala. Liberalii cred ca un nivel scazut si judicios distribuit al impozitelor si taxelor este metoda cea mai buna de sporire a retetelor fiscale ale statului, de favorizare a cresterii economice si de creare a avutiei. Liberalii cred ca indivizii si societatea au datoria sa-i sprijine, prin intermediul statului pe acei cetateni aflati in incapacitate temporara sau permanenta de a-si asuma raspunderea pentru propria viata. Liberalii cred ca cei care abuzeaza de sprijinul social oferit de stat aduc o atingere directa libertatii si proprietaii individuale. Liberalii cred ca libertatea de gandire, de exprimare si de asociere, ca si libertatea de a intreprinde, comporta riscuri ce trebuie asumate individual si ce nu pot fi transferate societatii. Liberalii cred ca riscurile asumate, ca si esecul unor proiecte individuale, se cuvin private ca o forma de invatare si de progres atata timp cat statul asigura un mediu stabil si predictibil pentru toti cei dispusi sa infrunte riscurile de a intreprinde si de a inova. Liberalii cred ca a doua indatorire a statului este aceea de a-i forma pe cetateni prentru libertate, responsabilitate si cetatenie democratica. Liberalii cred ca, pentru a guverna bine, statul trebuie sa guverneze mai putin, dar mai ferm. Liberalii cred in separarea functionala si in controlul reciproc al puterilor in stat; nici o autoritate publica nu poate fi independenta fata de celelalte si nu poate sustrage controlul cetatenilor, care sunt in indiviziune sursa suveranitatii nationale. Liberalii cred ca un stat ce distribuie privilegii si acorda sprijin special de orice natura unor indivizi sau grupuri sociale nu face decat sa-si impuna dominatia asupra acestor personae si asociatii, si sa afecteze libertatea si proprietatea tuturor celorlalti cetateni. Liberalii cred ca statul nu are dreptul, sub aparenta unor programe de asistenta sociala, sa mentina o parte din cetateni intr-o stare de servitute si de dependenta. Liberalii nu cred ca se cuvine ca statul sa isi assume functii si competente, ce pot fi duse mai bine de catre asociatii libere ale cetateniilor. Liberalii cred ca nici un interes, oricat de legitim, ce tine de sfera statului, a colectivitatiilor si a societatii in ansamblu, nu poate servi drept justificare pentru limitarea sub orice forma a libertatii indivituale. Liberalii cred ca statul de drept inseamna atat o guvernare limitata cat si domnia legii, nu a oamenilor care populeaza vremelnic institutiile repressive ale statului. Liberalii cred ca fenomenul coruptiei poate fi limitat nu numai prin aplicarea impartiala si dreapta a legii, cat mai ales prin reforma profunda a institutiilor statului facuta in asa fel incat cetatenii sa le recunoasca spontan caracterul just, rational si benefic, atat pentru individ, cat si pentru societate. Liberalii cred ca o societate libera, are nevoie de curajul cetatenilor sai: curajul de a gandi (chiar si impotriva curentului), curajul de a vorbi chiar si impotriva opiniei majoritare, curajul de a indrazni mai degraba sa faci, decat sa te plangi ca alti nu fac destul sau ce trebuie. Liberalii cred ca nici un individ, grup politic sau institutie, nu are dreptul sa se exprime si sa actioneze autoritar in numele unui interes superior al natiunii sau al poporului. Liberalii cred ca totul poate si trebuie supus criticii facute cu discernamant si responsabilitate. Liberalii cred ca pluralismul si diversitatea sunt conditia necesara si obligatorie a unei societati libere. Liberalii cred in progres in toate domeniile actiunii umane. Liberalii cred ca statul si institutiile sale, ca si organizare a societatii trebuie mereu reformate. Liberalii cred ca indivitul are intotdeauna intaietatea asupra grupului si se opun oricarei forme nivelatoare de colectivism. Liberalii cred ca statul nu are dreptul, sub aparenta unor programe de asistenta sociala, sa mentina o parte din cetateni intr-o stare de servitude si de dependenta. Liberalii cred ca o societate libera, are nevoie de curajul cetatenilor sai: curajul de a gandi (chiar si impotriva curentului), curejul de a vorbi chiar si impotriva opiniei majoritare, curajul de a indrazni mai degraba sa faci, decat sa te plangi ca alti nu fac destul sau ce trebuie.
