File de Goești

File de Goești Trecutul unei localități, prezentul unei comunități.

Astăzi vorbim despre… Grigore Ureche și prezența sa la Goești Pentru început aș vrea sa vorbim despre cadrul istoric...
21/07/2026

Astăzi vorbim despre…
Grigore Ureche și prezența sa la Goești

Pentru început aș vrea sa vorbim despre cadrul istorico-geografic si achizitia mosiei Goești

Satul Goești a fost situat, până in anul 1834 (anul reformei administrative din Moldova), în ținutul Cârligătura. Distanța de la Iași la Goești este de aproximativ 45 de kilometri, ceea ce permitea familiei cronicarului să se retragă în liniștea conacului de la Goești.
Moșia a fost cumpărată de tatal cronicarului la data de 25 iunie 1589 (atunci este achizitionat 1/2 din sat, urmând ca in anii urmatori sa fie reintregit prin cumpărări de la logofătul Stroici și de la unii răzeși).

Despre copilăria și vacanțele din perioada studiilor

După ce Nestor Ureche și soția sa, Mitrofana, s-au intors din refugiul din Polonia, în august 1595, Grigore Ureche și-a petrecut cea mai mare parte din copilărie aici, la Goești, la conacul de la țară a familiei sale. De asemenea, această locuință a devenit reședința de familie, cel mai probabil pentru că erau departe de agitația capitalei.
În timpul vacanțelor din anii de studii în Polonia (1612–1617/1618) cronicarul revenea în Moldova petrecându-și vacanțele școlare fie în casa părintească din Iași (lângă chervăsărie), fie la conacul familiei din Goești.

Moșia Goești ca loc de creație

Dumitru Velciu menționează faptul că absența semnăturii lui Grigore Ureche de pe documente, din perioada în care el deținea functia de mare spătar, este justificată de redactarea operei sale fundamentale, „Letopisețul Țării Moldovei”, care a necesitat o izolare intelectuală imposibil de obținut în capitală (Iași). Muncile de realizare a cronicii aveau loc de preferință „în liniștea conacului părintesc de la Goești, departe de zarva și solicitările frecvente la care se putea aștepta în capitala țării”.

Controversa necropolei

Există două ipoteze despre sfârșitul lui Grigore Ureche:

1. Ipoteza lui Mihai Costăchescu: Bazat pe cercetarea trecutului satului Goești, istoricul afirmă hotărât: „Aici a locuit Grigore Ureche, cronicarul, aici a murit și aici trebuie să fie înmormântat”

2. Ipoteza Mănăstirii Bistrița (de departe cea mai solidă): Dumitru Velciu consideră mai probabilă înmormântarea cronicarului la Mănăstirea Bistrița, în cripta din pronaos ctitorită de tatăl său, Nestor Ureche, unde actele mănăstirii confirmă calitatea de ctitor și a cronicarului.

Surse informații:
- Dumitru Velciu, Grigore Ureche, Colecția „Universitas”, Editura Minerva, București

- D.I.R., veac XVI, A. Moldova, Vol. III, p. 435-437 (nr. 524)

- M. Costăchescu, Documentele moldovenești de la Ștefăniță voevod (1517-1527), Iași, 1943, p. 406.

Surse fotografii:
Fotografia 1: Arhiva personală, poză cu conacul unde Grigore Ureche și familia sa au locuit („Casa Delavrancea”), realizată la data de 19.07.2026

Fotografia 2: https://harlau625.wordpress.com/2014/10/22/o-nedumerire-istorica-tinutul-carligatura-a-avut-teritorii-prut/

Fotografia 3: https://r3media.ro/grigore-ureche-cronicar-de-seama-si-iubitor-de-tara-si-de-neam/

Sophora Japonica (cunoscut local cu numele de Salcâmul lui Delavrancea de la Goești) va primi statut de **arbore remarca...
25/06/2026

Sophora Japonica (cunoscut local cu numele de Salcâmul lui Delavrancea de la Goești) va primi statut de **arbore remarcabil**

Despre ce este vorba?

Legea nr. 97/2023 (cunoscută ca Legea Arborilor Remarcabili) protejează arborii cu valoare excepțională - fie prin vârstă, dimensiune sau importanță istorică și culturală.

Ce am realizat concret?

Astăzi am depus oficial o solicitare către Primăria Lungani (și am trimis spre știință către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor) pentru inventarierea unui astfel de arbore remarcabil din satul Goești, comuna Lungani, județul Iași, aflat în curtea Casei Delavrancea, monument istoric.

Salcâmul lui Delavrancea este un arbore care apare în documente ca monument al naturii și care este legat de o parte importantă din istoria locului, însă, chiar dacă este monument al naturii, ne dorim ca acesta să primească statut de arbore remarcabil, astfel el fiind mult mai protejat, o protecție care va împiedica tăierea sau mutilarea sa.

De ce se numește Salcâmul lui Delavrancea?

Acest arbore (sophora japonica - popular: salcâm japonez) este numit astfel deoarece, la umbra sa, Barbu Ștefănescu Delavrancea a scris „Trilogia Moldovei” („Apus de soare”, „Viforul” și „Luceafărul”). Această informație poate fi confirmată de surse istorice, de fotografii cu Barbu Ștefănescu Delavrancea stând la umbra bătrânului sophora, de mărturiile fiicelor lui Delavrancea din diverse ziare, scrieri etc., dar și de piatra de la baza copacului care confirmă clar prezența lui Delavrancea.

Un martor viu al istoriei nu ar trebui să rămână invizibil. Astfel de exemplare merită protejate și valorificate! Vom face ceea ce ne stă în putință pentru a salva de la pierdere această bucată din istoria României!

Astăzi discutăm despre... ștampila Primăriei comunei Lungani din anul 1919Continuăm să scoatem la lumină trecutul comune...
31/05/2026

Astăzi discutăm despre... ștampila Primăriei comunei Lungani din anul 1919

Continuăm să scoatem la lumină trecutul comunei noastre! Astăzi vă prezentăm o piesă rară de istorie administrativă din imaginea atașată acestei postări: amprenta originală a ștampilei Primăriei Comunei Lungani, aplicată pe un document din 18 iunie 1919. Această ștampilă a fost descoperită în dosarul oficial privind expropierea Moșiei Goești, întocmit în contextul Reformei Agrare din 1921. Observăm că Lungani se afla, la momentul aplicării ștampilei pe acest act, în Plasa Sinești.

De asemenea, mai sus putem observa un mic fragment din semnătura primarului din acea perioadă, pe nume Roman Ion. El este cel care a gestionat primele măsuri locale premergătoare marii împroprietăriri a țăranilor de după Primul Război Mondial. Despre dumnealui vom publica mai multe după ce vom reuși să obținem mai multe informații.

Sursă document: Arhivele Naționale ale ROMÂNIEI, dosarul de „Corespondență privind exproprierea moșiei Goești, comuna Lungani, proprietatea Luciliu și Eugen N. Ștefănescu”, Cota UD: BU-F-00396-5-15-96.

Schița originală a Moșiei Goești din anul 1921Astăzi vă prezentăm un document de o valoare inestimabilă, extras direct d...
27/05/2026

Schița originală a Moșiei Goești din anul 1921

Astăzi vă prezentăm un document de o valoare inestimabilă, extras direct de la Arhivele Naționale Istorice Centrale: schița de plan originală a Moșiei Goești. Documentul face parte din dosarul oficial de expropriere deschis în baza Reformei Agrare din 1921.

În aceste documente putem observa:

- Localizarea conacului (a Casei Delavrancea)
- Localizarea grădinii proprietarilor (acel parc englezesc, mai exact parcul dendrologic unde se aflau specii exotice de copaci, printre care și Salcâmul lui Delavrancea, sub care el a scris „Trilogia Moldovei”)
- Localizarea viei pe care Mișu (Mihail) Ștefănescu o avea, după cm știm el a fost un viticultor recunoscut.

Aceste hărți, alături de dosarul de expropriere, vor face parte din viitoarea monografie dedicată satului Goești, cu capitole dedicate familiei Ștefănescu și Casei Delavrancea.

De asemenea, salvarea conacului rămâne în continuare prioritatea noastră și continuăm dialogul cu instituțiile competente pentru a reuși să redăm satului Goești demnitatea.

Sursa documente: Arhivele Naționale ale României

08/05/2026

Felicitări pentru descoperirea tezaurului din Epoca Fierului pe raza comunei noastre!

Este o mândrie să vedem cm pământul Lunganului își scoate la lumină bogăția. Această descoperire confirmă încă o dată potențialul istoric uriaș al zonei, început cu Necropola tumulară „Lutărie”/„Est de sat” din Crucea și continuat cu istoria boierească (Ureche, Cantacuzino-Pașcanu, Suțu, Ștefănescu etc.)de la Goești, dar și cu cea de la Lungani (prin conacul familiei boierului Constantin Cerchez, construit în 1864 - sediul fostei primării).

Suntem martorii unei moșteniri care traversează mileniile. Avem datoria ca, împreună, să protejăm tot ce înseamnă istorie în comuna noastră, de la tezaurele din pământ, la monumentele de la suprafață!

Din nou despre satul Goești - Școala satului și întemeierea saRăsfoind arhivele ziarului „Lumea” din anul 1924 am dat pe...
27/04/2026

Din nou despre satul Goești - Școala satului și întemeierea sa

Răsfoind arhivele ziarului „Lumea” din anul 1924 am dat peste această știre referitoare la donația terenului unde avea, ulterior, să se ridice clădirea școlii din Goești. Mai exact, în urmă cu 102 ani, Mișu Ștefănescu, proprietarul moșiei Goești și a Conacului de la Goești („Casa Delavrancea” în L.M.I.), făcea acest gest nobil, de a dona terenul necesar pentru construcția școlii din sat.

Într-o perioadă în care educația era singura șansă a copiilor de la țară, familia Ștefănescu a ales să renunțe la o parte din pământul său pentru ca bunicii și străbunicii noștri să aibă unde învăța carte.

Astfel de documente ne ajută să înțelegem cm s-a clădit lumea ce ne înconjoară, în acest caz școala satului. Este o dovadă de respect față de trecutul nostru și un motiv de mândrie să știm că școala noastră are o istorie de peste un secol, clădită prin bunăvoință.

Din nou despre Goești - o latură mai puțin cunoscută - astăzi vorbim despre Târgul GoeștiAceastă pagină din 20 iunie 184...
21/04/2026

Din nou despre Goești - o latură mai puțin cunoscută - astăzi vorbim despre Târgul Goești

Această pagină din 20 iunie 1840, păstrată în Arhivele Naționale din Iași, ne dezvăluie o latură mai puțin cunoscută a moșiei Goești. Proprietarul de atunci, Beizadeaua Iorgu Suțu (fiu de domnitor), scria direct Vistieriei Moldovei pentru a cere un privilegiu important: transformarea satului într-un punct central pentru schimburile comerciale din zonă.

Argumentul lui Iorgu Suțu era simplu și practic: singurul târg din apropiere era cel de la Târgu Frumos, iar distanța mare îi împiedica pe localnici să facă „alișveriș” (comerț).

Astfel, el propunea un calendar destul de interesant, cu târg în fiecare duminică și șase iarmaroace mari pe an, fixate în jurul unor sărbători importante:

• 25 martie (Bunavestire)
• 21 mai (Sf. Împărați Constantin și Elena)
• 20 iulie (Sf. Prooroc Ilie)
• 15 august (Sântămăria Mare)
• 29 august (Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul)
• 26 octombrie (Sfântul Dumitru)

Sursa document: Arhivele Naționale Iași (SJANIS)

Astăzi celebrăm memoria lui Barbu Ștefănescu Delavrancea (11 aprilie 1858 – 29 aprilie 1918)La 168 de ani de la nașterea...
11/04/2026

Astăzi celebrăm memoria lui Barbu Ștefănescu Delavrancea (11 aprilie 1858 – 29 aprilie 1918)

La 168 de ani de la nașterea marelui scriitor, orator și om politic, numele său rămâne strâns legat de inima satului nostru. Conacul de la Goești, cunoscut drept „Casa Delavrancea”, nu este doar un morman de cărămizi, ci un simbol al culturii naționale care a găsit refugiu în liniștea Moldovei.

În timp ce noi cercetăm arhivele și ne mândrim cu moștenirea lăsată de cel care a scris „Apus de soare”, realitatea din teren ne doare. La Goești, viitorul culturii depinde de cât de repede înțelegem că un monument distrus este o pagină smulsă definitiv din istoria neamului nostru.

Continuăm să documentăm, monitorizăm și să protejăm, pentru că „File de Goești” este despre respect, nu despre indiferență.

La mulți ani Delavrancea!

Astăzi vă prezentăm un document care ne ajută să înțelegem mai bine transformările prin care a trecut comunitatea noastr...
07/04/2026

Astăzi vă prezentăm un document care ne ajută să înțelegem mai bine transformările prin care a trecut comunitatea noastră în perioada comunistă.

Este vorba despre o adresă din 3 martie 1953 (fix acum 73 de ani!), trimisă de conducerea Gospodăriei Agricole Colective (G.A.C.) „I.L. Caragiale” din Lungani către Tovarășul Președinte al Sfatului Popular Lungani.

Acest act ne transmite faptul că G.A.C. (colectivul) avea nevoie urgentă de 20 de hectare de teren (fânețe și arabil) pentru a asigura hrana animalelor: 200 de oi, 200 de păsări, 60 de porci și vitele de muncă. Documentul poartă amprenta epocii, terminându-se cu lozinca: „Trăiască lupta pentru pace!”.

Sursă: Arhivele Naționale Iași
(Poza a fost preluată de pe pagina de Facebook a domnului Sergiu Enea)

Address

Goesti

Telephone

+40762764096

Website

,_Ia%C8%99i

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when File de Goești posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Organization

Send a message to File de Goești:

Shortcuts

Share