31/05/2023
File de istorie românească🇷🇴🇷🇴🇷🇴
Se împlinesc 62 de ani de când, la 31 mai 1961, parașutistul sportiv Gheorghe Iancu, stabilea pe aerodromul Strejnic, recordul mondial absolut la saltul cu parașuta și aterizare la punct fix, sărind de la 1000 m și aterizând la 0,00 m de punctul stabilit. Pentru păstrarea vie a personalității acestui om și a incredibilei sale performanțe vă prezint câteva pagini din biografia acestuia.
Colonel (r) Gheorghe Iancu
S-a născut la 18 noiembrie 1933 în satul Fălăștoaca, com. Grădiștea, județul Giurgiu. Părinții săi, Ion, de profesie ceferist, și Dumitra, casnică, s-au preocupat de educarea singurului lor copil. După ce a urmat prima clasă la școala primară din sat, familia s-a mutat în capitală în anul 1941. Aici urmează cursurile Gimnaziului ”Aurel Vlaicu” în București, începând cu clasa a II-a.
Ulterior, în perioada 1948-1951 urmează cursurile Școlii Medii Tehnice C.F.R. calificându-se în meseria de electrician auto, fiind repartizat la Atelierele auto C.F.R. București.
În perioada 1950-1951 urmează, în paralel, cursurile Școlii de parașutiști sportivi de la Popești-Leordeni, devenind instructor parașutist. Aici l-a avut drept instructor pe o altă mare personalitate a parașutismului românesc, Nicolae Pangică. Pasionat de noua activitate, din anul 1952 este încadrat instructor parașutist la Secția de Parașutism a A.V.S.A.P., pregătind și instruind cu rezultate foarte bune, pe lângă sute de parașutiști sportivi și loturile naționale de tineret.
La 1 noiembrie 1955, este încorporat pentru satisfacerea stagiului militar în cadrul Regimentului 246 Desant-Parașutare, transformat la scurt timp în Batalionul 1025 Desant-Parașutare. Aici a fost repartizat în cadrul Plutonului de mitraliere a.a., fiind avansat succesiv la gradele de fruntaș (1956), caporal (1956) și sergent (1957).
În vara anului 1956 lotul unităţii, din care făceau parte doi cunoscuţi instructori paraşutişti sportivi, cu multe salturi şi recorduri la activ, Gheorghe Iancu şi Ion Negroiu, pe atunci militari în termen, a participat în perioada 25 iulie-3 august, la Concursul Internaţional de Paraşutism de la Tusino, lângă Moscova, obţinând rezultate notabile, clasând echipa ţării noastre pe un loc fruntaş. Aceştia, au primit girul comandantului, lt.-col. Grigore Baștan, de a se ocupa în mod nemijlocit de instrucţia de paraşutare a personalului, cu mult mai puţină experienţă, de a participa la experimentarea unor procedee de luptă (au executat salturi având asupra lor mine de aruncător şi gr***de de luptă), la verificarea unor materiale de desant (inclusiv verificarea unor paraşute care prezentaseră probleme pe timpul executării lansărilor), la executarea de salturi demonstrative de înaltă complexitate şi periculozitate, contribuind la întărirea moralului şi siguranţei celorlalţi militari, mai ales după producerea unor evenimente de zbor, iar încrederea acestora în forţele proprii sau în materialul de desant scădea.
La 1 noiembrie 1957, la terminarea stagiului militar, a fost trecut în rezervă cu gradul de sergent-major, revenind în funcția de instructor parașutist la A.V.S.A.P. și din 1961 la U.C.F.S. În anul 1962 a fost numit instructor parașutist și recepționer în cadrul Federației Aeronautice Române din cadrul C.N.E.F.S., iar din ianuarie 1963 a fost numit în funcția de comandant al Detașamentului de parașutiști din cadrul F.A.R., îndeplinind în paralel și funcția de recepționer de materiale desant.
În această perioadă a participat la numeroase concursuri interne și internaționale, obținând rezultate deosebite.
Astfel, la 31 mai 1961, pe aerodromul de la Strejnic, de lângă Ploiești, stabilește recordul mondial absolut și definitiv la săritura cu parașuta la punct fix, în urma unui salt executat de la 1000 m, aterizând la 0,00 m de punctul desemnat. De asemenea obține recordurile mondiale pentru salturile de noapte la punct fix, precum și șase recorduri mondiale de grup. A obținut titlul de ”maestru al sportului”(1957), ”maestru emerit al sportului” în anul 1961, și calitatea de arbitru internațional de parașutism.
În paralel cu activitatea sportivă și competițională, se preocupă de continuarea studiilor, absolvind în anul 1962 cursurile liceale, iar în anul 1967 cursurile I.C.F.S., devenind licențiat în educație fizică.
Prin Raportul nr. 06578 din 25 septembrie 1969 al comandantului Grupului de Aviație al C.S.S., generalul-maior av. Ioan Calomfirescu, adresat vicepreședintelui C.S.S. se propune:
”În vederea încadrării funcției de locțiitor comandant grup pentru parașutare prevăzută în statul de organizare, propunem pe tov. Iancu I. Gheorghe, comandandatul Detașamentului de parașutiști din C.N.E.F.S.-Federația Aeronautică Română. La vizita medicală a fost dat ”apt ofițer desant-parașutare”.
Rog de a supune spre aprobare la tov. Președinte al Consiliului Securității Statului propunerea ca tov. Iancu I. Gheorghe să fie chemat în cadrele active și încadrat în funcția de locțiitor comandant grup aviație pentru parașutare cu gradul de locotenent-colonel.”
Prin adresa nr. 321459 din 30 septembrie 1969, adresată M.F.A. se cere avizarea trasferării Sg.-maj. (r) Iancu I. Gheorghe din Grupa de rezervă a M.F.A. în Grupa de rezervă a C.S.S., în vederea rechemării sale în cadrele active ca ofițer.
Ulterior, în conformitate cu Ordinul președintelului C.S.S. nr. 2193 din 15 noiembrie 1969, sg.-maj. (r) Iancu I. Gheorghe se cheamă în cadrele active ale C.S.S. cu gradul de locotenent-colonel și se numește în funcția de locțiitor comandant pentru parașutare (și comandant Detașament parașutiști) la Grupul de Aviație al C.S.S.
În activitatea sa, lt.-col. Iancu a apelat la câțiva parașutiști sportivi de performanță și care au satisfăcut stagiul militar în cadrul unității de parașutiști de la Buzău. Astfel, la 28 aprilie 1970, au fost încadrați în funcția de instructor parașutist, cu gradul de plutonier: Ilie Bâzgă, Gheorghe Boboc și Petru-Mircea Taflan. La 1 septembrie 1970, plt. Boboc și Taflan au fost trecuți în Corpul ofițerilor, cu gradul de sublocotenent.
Prin Ordinul C.S.S. nr. 01527 din 16 iulie 1971, cu ocazia celui de-al 2500 salt, lt.-col. Gheorghe Iancu a fost recompensat ”pentru activitatea îndelungată și rodnică depusă, dovedint curaj, atașament și abnegație în îndeplinirea misiunilor încredințate, muncind cu pasiune și conștiinciozitate la instruirea temeinică a numeroase cadre.” Era cel mai titrat parașutist sportiv român. Pe parcursul acestei perioade a pregătit sute de cadre militare din cadrul aparatului de securitate, elevi din școlile militare, precum și cadre și militaridin trupele de securitate.
În urma deciziei factorilor politici și din cadrul M.A.I. din acea vreme, Grupul de Aviație al M.A.I. este desființat în aprilie 1973, cea mai mare parte din personal fiind transferat în structuri similare din cadrul M.Ap.N.
Astfel, lt.-col. Gheorghe Iancu este numit în funcția de locțiitor al comandantului pentru desant (pentru pregătirea parașutiștilor M.A.I.) în cadrul Regimentului 60 Desant-Parașutare de la Buzău, iar la scurt timp, în august 1974, este numit ofițer cu desant-parașutarea în cadrul Regimentului 99 Aviație de transport de la Otopeni, funcție îndeplinită până la 31 decembrie 1978. Începând cu anul următor, este detașat în cadrul Aeroclubului Central Român, în calitatea de comandant al Detașamentului de parașutiști, funcție deținută până în decembrie 1986.
Între timp, la 15 septembrie 1986, a fost trecut în rezervă cu gradul de locotenent-colonel. După evenimentele din decembrie 1989, i s-a acordat gradul de colonel (r).
De-a lungul carierei de parașutist militar și sportiv, a executat 4225 lansări cu parașuta, în toate condițiile meteorologice, ziua și noaptea, cu numeroase tipuri de parașute. A stabilit nu mai puțin de 36 de recorduri naționale și două mondiale. A instruit mii de parașutiști și instructori parașutiști, atât sportivi cât și militari. Pentru activitatea desfășurată a fost distins cu ”Insigna de Aur a Federației Aeronautice Internaționale” cu trei diamante (1966) și cu Diploma ”Paul Tissandier” a F.A.I. (1966).
Este autorul lucrării ”Sub cupola parașutei”, apărută la Editura Sport-Turism în anul1979.
Ofițerul a stat 21 de ani în gradul de locotenent-colonel, din care 17 ani în activitate, iar de 26 ani a fost ”uitat” în gradul de colonel. Consider că factorii de decizie inclusiv din conducerea M.Ap.N., din organizațiile și asociațiile cadrelor militare în rezervă și retragere, ar trebui să ia în considerare acordarea gradului de general de brigadă în retragere, unei asemenea personalități a sportului și parașutismului românesc și mondial, militar și civil, chiar deținător al unui record mondial absolut, cu atât mai mult cu cât acesta, a slujit sub Drapelul de luptă tricolor aproape două decenii, aducându-și o contribuție deosebită la pregătirea multor generații de parașutiști militari din cadrul M.Ap.N. și M.A.I.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
