UNIT pentru Timiș

03/09/2026

Marți, PNL și USR au pierdut câte o funcție în Biroul Permanent al Camerei Deputaților, iar AUR și SOS România au primit locuri. Dintr-odată, cei care au tăcut când alții erau excluși au descoperit Constituția, Regulamentul și reprezentarea proporțională. Ce revelație convenabilă!

Unde era revolta voastră când deputații neafiliați erau scoși din joc, când eram excluși din comisii, când cererile noastre erau ignorate și mandatele noastre tratate ca fiind de mâna a doua? Atunci abuzul nu vă deranja, pentru că voi erați cei care profitau de el.

Să fie clar: regulile trebuie respectate pentru toți. Dar nu puteți călca ani întregi principiile în picioare, iar când pierdeți niște funcții să vă transformați peste noapte în martirii democrației. Dreptatea nu începe când pierde USR o funcție și nici statul de drept când pierde PNL un fotoliu.

Ați acceptat un Parlament în care drepturile erau negociabile, atât timp cât voi controlați jocul. Acum, mecanismul pe care l-ați tolerat s-a întors împotriva voastră.

Și rețineți: dreptatea nu devine nedreptate doar când vă pierdeți voi funcțiile.

Cum e să primiți exact tratamentul pe care l-ați rezervat altora?

Fain?

03/09/2026

27/08/2026

Nicușor Dan a confirmat: România va pierde 770 de milioane de euro din PNRR din cauza prostiei și incompetenței partidelor care nu s-au înțeles asupra legii salarizării. PSD, PNL, USR, UDMR și AUR își pasează vina între ei, dar toți cinci sunt la fel de vinovați.

Însă USR are o problemă specială. Reproșează că s-au salvat banii din PNRR prin Legea integrității, deși Fritz riscă să-și piardă mandatul. Zic: „Nicio sumă din fonduri europene nu poate cumpăra statul de drept”. Traducere: mai bine pierdeam toți banii, dar Fritz rămânea primar.

Și au mers până la capăt. USR a sunat la Bruxelles și a cerut Comisiei Europene să blocheze fondurile pentru România. Deși CCR a zis că amendamentul e constituțional, ei au făcut lobby împotriva țării. Au vrut să facă rău României pe față, doar ca să-l salveze pe Fritz.

Pentru USR, școlile, spitalele, salariile și drumurile nu contează. Contează doar Fritz. „Statul de drept” pentru ei înseamnă un singur om la Timișoara, dovedit de instanță ca fiind imcompatibil.
Cine fură viitorul României pentru un mandat nu merită încrederea nimănui.

25/08/2026

În România, curentul extremist, inclusiv proiectul „Ro Exit”, prinde teren pe fondul unor nemulțumiri reale: nivelul de trai a scăzut, viața a devenit foarte scumpă, iar taxele și impozitele au fost mărite. Oamenii sunt dezamăgiți de cei care conduc țara, iar propaganda anti-UE exploatează această frustrare.

Din poziția de deputat în Parlamentul României, spun clar că „Ro Exit” ar fi un risc major pentru viitorul țării. România are nevoie de o Uniune Europeană mai responsabilă și mai apropiată de cetățeni, dar obiectivul trebuie să fie reformarea ei din interior, nu izolarea țării. Ieșirea ar însemna pierderea unor avantaje economice, politice și strategice esențiale, într-un moment în care regiunea noastră este deja instabilă.

Este cu atât mai îngrijorător că această temă este promovată de Sorin Ovidiu Vîntu, fost mogul de presă și una dintre figurile controversate ale tranziției. El a fost declarat colaborator al Securității și a primit condamnări definitive în dosare legate de FNI, șantaj, favorizarea unui fugar și delapidarea patrimoniului Petrom. Românii trebuie să fie atenți când proiecte radicale sunt promovate de persoane cu un asemenea trecut și de foști politicieni care încearcă să exploateze nemulțumirea publică.

Experiența Marii Britanii este relevantă: sondajele realizate după Brexit au arătat că peste 60% dintre britanici consideră ieșirea din UE o greșeală. România trebuie să-și apere interesele și să ceară reforme, dar nu trebuie să-și abandoneze locul în Europa. „Ro Exit” nu este patriotism responsabil, ci o promisiune periculoasă, vândută pe fondul nemulțumirii oamenilor.

23/08/2026

„VREM PARADISUL PROMIS CÂND AM IEȘIT DIN COMUNISM!”

M-am născut în 1990. Nu pot să vă povestesc cm era viața în comunism din experiență proprie. Pot doar să vorbesc despre ceea ce am citit și despre sutele de povești pe care le-am auzit de la părinți, bunici și de la cei care au trăit acea perioadă.

În decembrie 1989, românii au ieșit în stradă convinși că lasă în urmă un sistem și că în fața lor începe o altă Românie. Au vrut libertate. Au vrut democrație. Au vrut prosperitate. Au vrut o țară în care munca să conteze și în care statul să lucreze pentru cetățean.

Au vrut paradisul promis după comunism.

Au trecut mai bine de 35 de ani. Și încă discutăm despre ce s-a întâmplat cu adevărat în zilele Revoluției, cine a tras, cine a profitat și de ce România nu a reușit nici până astăzi să închidă definitiv toate rănile acelui moment.

Dar un lucru este sigur: Am scăpat de comunism. Și apoi ne-a „salvat” Ion Iliescu. Dumnezeu să-l odihnească. A început minunata tranziție românească.

PCR-ul a dispărut, politicienii s-au reinventat, siglele s-au schimbat, costumele au devenit occidentale și România a pornit triumfător spre capitalism. Apoi au venit, pe rând sau împreună, PSD, PNL, UDMR, partidele mai mici, minoritățile, mai târziu USR și toată fauna politică produsă de tranziția românească. Iar acum avem și noua generație de „salvatori”: partidele care vând suveranism, revoluție și patriotism la ofertă. Ambalajul se schimbă. Sistemul supraviețuiește.

În toți acești ani am privatizat, am închis, am vândut, am împrumutat, am promis, am reorganizat, am restructurat și, evident, am făcut nenumărate „reforme istorice”. Atât de istorice încât trebuie să mai facem una la fiecare șase luni.

România are resurse. România are oameni extraordinari. România are o poziție strategică fantastică. România are acces la cea mai mare piață economică din lume. Și totuși statul român continuă să descopere aceeași soluție genială atunci când nu mai are bani: mai pune o taxă. Nu tăiem risipa politică. Nu desființăm sinecurile. Nu reducem clientela. Nu întrebăm de ce statul costă atât de mult și funcționează atât de prost.

Mai simplu este să luăm încă puțin de la omul care muncește. Și aici vine partea pe care poate nu vrem să o auzim. Clasa politică românească nu este singura vinovată. Pentru că sistemul acesta a învățat ceva extraordinar în 35 de ani: nu trebuie să convingi toată România. Trebuie doar să-ți mobilizezi oamenii. Partidele vechi și-au construit organizații, rețele locale, primari, consilieri, instituții, oameni dependenți politic, activ de partid și mecanisme electorale extrem de eficiente. Ei merg la vot.

Noi? Noi ne revoltăm pe Facebook. Scriem că „toți sunt la fel”. Înjurăm Parlamentul. Ne plângem de taxe. Ne revoltăm când vedem factura. Distribuim un videoclip. Punem un emoticon nervos. Și în ziua alegerilor plecăm la grătar. Apoi, luni dimineața, suntem șocați că au câștigat tot ei.

Asta este poate cea mai mare performanță a sistemului politic românesc: a convins milioane de români că votul lor nu contează.

Ba contează.

Tocmai de aceea fiecare partid serios își numără oamenii, își mobilizează organizațiile și știe exact cine trebuie să ajungă la urne.

Absenteismul nu pedepsește sistemul.Îl ajută.

Și astfel, după mai bine de 35 de ani de „schimbare”, România continuă să fie administrată, direct sau prin diferite combinații, de aceleași structuri politice și de urmașii lor. Partidul Social Democrat, Partidul Naţional Liberal RMDSZ USR - Uniunea Salvați România, Minorități. Iar acum, încet și sigur, se pregătesc și noii veniți care ne explică faptul că ei sunt antisistem până în ziua în care sistemul le oferă un scaun suficient de confortabil.

Aceleași negocieri. Aceleași funcții. Aceleași sinecuri. Aceleași explicații. Doar sloganurile sunt noi. Și poate că după 35 de ani trebuie să încetăm să mai așteptăm următorul Mesia politic.

Nu va veni nimeni să ne salveze. Nici de la stânga. Nici de la dreapta. Nici progresist. Nici conservator. Nici „european” cu diplomă. Nici „suveranist” cu live pe TikTok.

Democrația funcționează numai atunci când cetățeanul participă la ea. Dacă vrem o altă Românie, trebuie să începem prin a înțelege un lucru foarte simplu: România nu aparține partidelor. România aparține celor care se prezintă să decidă ce se întâmplă cu ea.

Așa că eu încă vreau paradisul promis când am ieșit din comunism. Nu paradisul în care statul îți ia mai mult și îți oferă mai puțin. Nu paradisul în care partidele își schimbă sigla, dar păstrează metehnele. Nu paradisul în care votăm aceleași mecanisme și așteptăm rezultate diferite.

Vreau România pentru care oamenii au sperat în decembrie 1989: o țară liberă, prosperă, demnă și condusă în interesul cetățenilor ei.

Dar pentru asta trebuie să facem ceva mult mai revoluționar decât o postare pe Facebook. Trebuie să ne ridicăm de pe canapea și să mergem la vot.

https://www.youtube.com/watch?v=eBwqpVbh9tM&list=RDeBwqpVbh9tM&start_radio=1

17/08/2026

Ipocrizia USR a atins azi noi culmi. În timp ce Curtea Constituțională a declarat constituțional articolul din Legea integrității care prevede pierderea mandatului pentru aleșii incompatibili, mașinăria de propagandă useristă urlă că e „abuz”, că e „lege politică”, că "CCR partizan”.

Dar aceeași Curte era „europeană și independentă” când le convenea lor. Aceeași justiție era „exemplu de luptă anticorupție” când lovea în adversarii lor. Acum, când legea îi atinge pe ai lor, brusc devine „mafiotă” și „putinistă”.

Adevărul e unul sigur: aceasta lege nu are nume. Nu e „legea Fritz”. E legea integrității, și se aplică tuturor aleșilor locali care au fost declarați incompatibili. Peste 100 de primari și consilieri - din PSD, PNL, UDMR, AUR, USR, independenți, își vor pierde mandatele. Fritz e doar cel mai vizibil caz, nu singurul. Legea e pentru toți incompatibilii, indiferent de partid.

Ca deputat neafiliat, dar membru al partidului UNIT, nu fac parte din coaliție și nu țin cu nicio tabără. Însă am datoria morală să spun lucrurilor pe nume: ipocrizia USR depășește orice limită. Au transformat dublul standard în mod de guvernare. Când legea lovea în adversari, era „justiție independentă”. Când îi lovește pe ai lor, e „justiție politică”.

Această ipocrizie nu mai poate fi tolerată. Integritatea nu se negociază. Nu pentru Fritz, nu pentru altcineva. Legea e bună, e necesară, și va curăța clasa politică de cei care au încălcat regulile de bază ale funcției publice.