27/08/2026
27 AUGUST – O INDEPENDENȚĂ DE SĂRBĂTORIT SAU O REÎNTREGIRE RATATĂ?
La 27 august 1991, Republica Moldova își proclama independența. România a fost primul stat care a recunoscut noul stat, la numai câteva ore. După mai bine de jumătate de secol de ocupație sovietică, Basarabia ieșea de sub autoritatea Moscovei. Momentul a fost întâmpinat firesc cu speranță și entuziasm pe ambele maluri ale Prutului.
După 35 de ani, însă, avem obligația să privim și ceea ce a urmat.
Independența nu a însemnat Reîntregirea. Dimpotrivă, consolidarea unei statalități moldovenești separate a creat instituții, interese politice și economice și o clasă conducătoare pentru care existența propriului stat a devenit, treptat, mai importantă decât reunificarea firească cu România. Pentru lungi perioade, Republica Moldova a rămas vulnerabilă influenței Moscovei, capturată de interese oligarhice și menținută sub presiunea permanentă a regimului separatist de la Tiraspol și a prezenței militare ruse.
La București, regimul FSN condus de Ion Iliescu, obedinet față de Moscova, a recunoscut imediat a statalitatea separata. Cu numai câteva luni înainte, România semnase cu Uniunea Sovietică un tratat care reafirma inviolabilitatea frontierelor existente. O asemenea politică răspundea mai curând menținerii statu-quo-ului dorit de Moscova decât unei viziuni românești asupra viitorului Basarabiei.
Poziția național-țărăniștilor era alta. Corneliu Coposu afirma fără echivoc, în iunie 1991: „Considerăm Basarabia și Bucovina ca făcând parte din teritoriul românesc.”
Din păcate, nici idealul unionist nu a fost ferit, în deceniile următoare, de confiscare, manipulare și transformare într-un instrument electoral. Au existat personaje și grupări care au transformat un ideal național într-un spectacol de scandal și gălăgie, îndepărtând tocmai oamenii care ar fi dorit să se implice cu seriozitate și responsabilitate în proiectul Reîntregirii.
Unionismul nu poate fi doar o lozincă. Iar un unionism care minimalizează amenințarea Rusiei – tocmai puterea care a rupt Basarabia de România și care menține și astăzi trupe pe teritoriul Republicii Moldova – este o contradicție politică fundamentală.
Astăzi, Republica Moldova se îndreaptă spre Uniunea Europeană, iar România are datoria să susțină fără rezerve acest parcurs. Dar integrarea europeană nu trebuie să transforme Reîntregirea într-un subiect interzis, într-o amintire sau într-o simplă soluție de rezervă pentru vremuri de primejdie.
La 35 de ani de la 27 august 1991, este timpul ca România și Basarabia să își privească din nou cu luciditate și curaj viitorul comun.
Un singur popor român a fost despărțit de o istorie crudă. Faptul că această despărțire durează nu o face mai firească și nici definitivă.
Responsabilitatea revine, în primul rând, celor care pretind că reprezintă acest popor pe ambele maluri ale Prutului: să aibă curaj, viziune și respect pentru națiunea pe care o conduc și pentru generațiile care vor veni.
La aniversări și coroane – primii.
La fapte – datori.
