Cadrilater

15/06/2026

Gramoștence din colonia Regina Maria de lângă Balcic (azi asimilată orașului, devenită cartierul / qvartal-ul Vasil Levski).

Fost ministru plenipotențiar la Tirana, Simion Mândrescu invoca, în 1928, necesitatea unei secții speciale pentru chestiuni balcanice în administrația centrală a ministerului de Externe: „Să nu se creadă că o astfel de secție există. Ea nu există și nici nu a existat vreodată, cu toate că nu credem să fi fost vreun ministru de externe care să nu-și fi dat seamă de necesitatea și importanța unei astfel de secții și mai ales să nu fi avut de suferit din lipsa ei. Ba, ceea ce e și mai grav, nu există nici măcar o bibliotecă, care să cuprindă cel puțin operele necesare orientării unui ministru bine intenționat și a funcționarilor săi. A exitat însă o comisie macedoneană pentru chestiuni școlare, de la 1 Aprilie 1907 până la 1 Septemvrie 1919, când a fost trecută la ministerul instrucției, unde anul trecut s-a creat și o direcție specială, cu un întreg aparat de funcționari în frunte cu un director general, care, ajutat și de comisia permanentă, are greaua sarcină de a se ocupa de cele două școli primare din Bulgaria, de un liceu, două gimnazii, o școală superioară de comerț și de cele câteva școli primare din Grecia, școlile din Albania nemaifiind în seama noastră, deoarece cu începerea anului școlar în curs au fost etatizate. Prin urmare, la ministerul de externe astăzi nu există nimic special pentru chestiunile care ne privesc atât de aproape, cm sunt chestiunile balcanice. Există cel mult un singur funcționar, obligat ca, din timpul serviciului său, și așa destul de încărcat, o parte să întrebuințeze la cetirea rapoartelor miniștrilor noștri din țările balcanice și să facă din când în când ministrului de resort, la nevoie, câte un raport totdeauna, prin forța lucrurilor, insuficient motivat. Să ne mai prindă în acest caz mirarea că la ministerul de externe nu se știe nici măcar câte școli avem în Peninsula Balcanică, iar la ministerul instrucției și chiar și la cel de externe nu e nimeni care să poată da informații, fără să mai cerceteze dosarele, asupra condițiilor în care acestea funcționează ? Avem noi vreun organ oficial al Statului care să ne poată informa, măcar cu aproximație, asupra numărului Românilor sau asupra comunelor românești ori cu populație mixtă din țările balcanice, ca și asupra situației și numărului bisericilor românești din acele țări? Nu, n-avem nimic de felul acesta ! De aci cifre fantastice, în plus sau în minus, date de cei mai mulți dintre cei ce se ocupă de frații noștri din Peninsula Balcanică. De aci mai ales păgubitoarea lipsă de o acțiune unitară în apărarea intereselor noastre în țările balcanice.“
Sursa: Graiul Românesc, An II, Nr. 1, ianuarie 1928
Sursa foto: Imago Romaniae

14/06/2026

Cara Harman (Vadu) / "Mândrie și... (ne)judecată"

"Această localitate bogată dela natură şi plăcută ca climă, şi a primit numele dela armanul sfântului Sarâ-Saltâc-Bei (Armanul Negru n.r.). ln vechime Caraharmanul (Karaharman tr. Vadu astazi n.r.) a fost port.

Şi aceste locuri au fost cucerite de Baiazid llderim care indată ce le-a primit din mâinile Genovezilor, a dărâmat cetatea de aci până la pământ. Mai târziu se ivi nevoia de a apăra aceste părţi de atacurile Cazacilor şi de aceia Sultan Murad al IV-a a trimis aci pe amiralul Regeb Paşa cu flota imperială. După ce s'a luat părerea aianilor vilaetului, chiar în aceiaşi seara o armată numeroasă şi mii de lucrători şi zidari au ridicat în trei luni cetatea, înzestrând-o cu toate munitiile necesare.

Pentru apărarea acestei cetăţi a rămas un comandant cu trei sute de oameni ca garnizoană. Au fost aşezate şi şapte tunuri de tipul "balemez" (calibru mare n.r.). După aceia cheile cetătei precum şi acelea ale geamiei lui Murad al IV, aşezată înăuntru au fost trimise sultanului.

Şi acuma această cetate e frumoasă şi locuitorii sunt mulţumiţi. Cetatea propriu zisa e frumoasă, de piatră, in formă de patrat şi e situată la malul mării, la braţul Dunărei, pe un şes verde. lntreaga ei circomferenţă e de o mie paşi. lnăuntru are numai douăzeci de case. Cetatea nu are val pentrucă e chiar pe malul mării.

Caraharmanul este nahie din cazaua Babadagului, eialetul Sillstrei. O administrează naibuli (judecator n.r.). Are până la trei sute de case acoperite cu olane şi scânduri subţiri; o geamie lângă port şi şaptezeci până la optezeci de hanuri negustoreşti; pline cu tot felul de mărfuri.

Decând s'a făcut această cetate, aci şi la Babadag nu se mai ivesc Cazaci. Apă beau din Dunăre şi clima e grea. Din cele cinci brate ale Dunărei, unul e al Caraharmanului, care e cel mai mic. Se presupune că e un canal artificial făcut sub dominaţiunea creştinilor (e vorba de gârla Dunavăţului, care aduce apele dulci ale Dunărei în lacul Razim n.r.).

De aci am plecat iar spre nord şi am ajuns în satul Cicrâcci (Sibioara n.r.), care e bogat şi se compune din o sută case cu geamie şi cu zaimlic. Aci se fac pepeni galbeni foarte buni şi gustoşi.

De aci am plecat iar spre nord şi am ajuns în marele oraş Babadag."

Evliya Çelebi, 1651

text via https://techirghiol.com/cetatea-caraharman-vadu

music: Interstellar (Arabic version)

13/06/2026

...I come here when I am tired, to refresh myself with strength, when life seems hard to me...

My gate is always open with open arms for a welcome. Here all guests seeking beauty are welcomed with joy. And above the cold water fountain, which flows under the largest terrace, these words were carved:

For the tired, rest;

For the thirsty, water;

Peace for those with heavy hearts;

Hope for those on the verge of life.

MARIA

Queen Maria discovered the beauty of this corner of Balchik thanks to the painter Alexandru Satmari, in 1924, when, accompanied by him, she visited Dobrogea. Fascinated by the picturesqueness of the place, she spontaneously decided to build a residence here.

"On a walk through Dobrogea, I suddenly came close to a strip of land near the sea that awakened a very special thrill in me: I had a feeling that this place had always been waiting for me, or I had always lived in anticipation of it."

Queen Maria's castle, called Tenha Juvah, was built between 1925 and 1927, according to the plans of the architect Emil Guneș on the land purchased in 1924 from the banker Jean Chrissoveloni. Later, the estate was expanded by purchasing more land from locals, reaching an area of ​​over 24 hectares in 1938.

In addition to the palace itself, guest houses and Queen Maria's suite were also built. Thus, the second building on the royal estate was "Mavi Dâlga" (Blue Wave) intended for guests. Near the guest house, there was the third main building, and the largest on the estate, the one intended for the suite, called "Sabur Jevi". From year to year, the estate was expanded and enriched, with several pavilions being built around the large palace: the "Izbânda" pavilion, the guardhouse, the intendant's house, the "Mushroom" pavilion, houses for the staff responsible for the vines, the rest pavilion, the Maria Ruh temple, the administration pavilion, the apiary, the wine cellar, the "Cara Dalga" pavilion, the "Elisa" villa, etc.

"My strange little house on the Black Sea coast will give me the opportunity to let my imagination run wild [...] I will call the little oddity, Tenha-Juvah, "The Solitary Nest", because all the names here are Turkish."

12/06/2026

Doar Muzeul Național de Istorie a României pare să nu știe că acest interior destul de flamboyant de moschee nu prea avea cm să se regăsească la Balcic. Orice credincios musulman sau orice turist care trece pragul Marii Moschei din Constanța, ctitorită de Regele Carol I (https://en.wikipedia.org/wiki/Grand_Mosque_of_Constan%C8%9Ba), îl poate descoperi cu ochii lui. 🙂

În ce ne priveste pe noi, ne-am cam saturat să fim gentlemani cu institutii de stat care scot pe fonduri și pe banda rulantă publicații "habarniste" (maculatură), ba mai mult: ne blochează accesul la cercetare pe fonduri fotografice valoroase, demers în care chiar i-am putea ajuta cu informații, având oarece expertiză pe Dobrogea și nu numai.

exemplu: https://www.facebook.com/MNIRoficial/photos/rom%C3%A2nia-lui-nicolae-ionescualbum-de-colec%C8%9Bie-edi%C8%9Bie-bilingv%C4%83-rom%C3%A2n%C4%83-englez%C4%83-204-/1065739132257472/

10/06/2026

Pe modelul albumelor de fotografii inițiate odată cu "La Grande Roumanie", album ce apărea ca supliment al revistei L'Illustration din Paris în septembrie 1929, peste trei ani, în 1932, vede lumina tiparului și albumul "Priveliști românești", îngrijit de Alexandru Bădăuță (https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Bădăuță). Acest album conține o serie de heliogravuri superbe din toată România.

Foarte interesant este ca acest album are parte de o reeditare postumă în anul 1983, anul dispariției memorialistului român, dar evident că nu conține imagini din Cadrilater sau din alte provincii care aparținuseră cândva României Mari...

10/01/2026

Dinamica istorică a văii Deliormanului 🥰