05/03/2026
Astăzi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis hotărârea sa în cauza Petrov v. Moldova (nr. 38066/18) unde, în premieră pentru țara noastră, tratează sistemului de „caste” din închisorile din Republica Moldova. Reclamantul s-a plâns că, fiind ”plasat” în grupul cel mai inferior de ”umiliți” (proscriși, paria), a fost supus unor tratamente umilitoare și muncii forțate de către ceilalți deținuți.
În special, potrivit celor invocate în plângere, deținuților ”umiliți” li se interzicea să atingă deținuți din alte „caste” sub amenințarea represaliilor fizice; trebuiau să meargă cât mai aproape posibil de ziduri și garduri; și erau alungați constant de alți deținuți care se temeau că vor fi atinși și apoi retrogradați la rândul lor. Mesele celor ”umiliți” erau servite separat, după toți ceilalți, iar farfuriile lor erau așezate pe podea; mâncau în celulele lor în condiții insalubre. În plus, erau consultați ultimii de medici și erau obligați să părăsească sala de consultații dacă intra un deținut dintr-o castă superioară. Li se interzicea să frecventeze biserica penitenciarului, să folosească spălătoria și sala de sport și să participe la cursuri de formare profesională. De asemenea, trebuiau să îndeplinească sarcini umile și grele pe care alți deținuți nu erau obligați să le îndeplinească: lucrări de renovare – inclusiv transportul de încărcături grele –, curățarea toaletelor și colectarea coșurilor de gunoi și a gunoiului din închisoare, fără plată (alți deținuți erau plătiți pentru muncă în locul lor).
Curtea a considerat că tratamentul suferit de reclamant din cauza apartenenței sale la grupul ”umiliților” l-a expus la anxietate mintală și suferințe fizice care inevitabil trebuie să fi depășit nivelul de suferință inerent detenției, chiar și în absența violenței fizice. Această situație, pe care reclamantul a îndurat-o timp de mai mulți ani, a constituit un tratament degradant. Instanța de la Strasbourg, a accentuat că prezența a astfel de ”caste” este inacceptabilă într-o societate democratică contemporană.
În consecință, statul nu și-a îndeplinit obligația de a-i oferi reclamantului protecție împotriva tratamentului degradant pe care l-a suferit în penitenciar din cauza apartenenței sale la grupul „umiliților”. Prin urmare, Curtea a constatat încălcarea dreptului de a nu fi supus nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante și discriminării (articolele 3 și 14 din Convenție).
În egală măsură, Curtea a constatat violarea dreptului de a nu fi constrâns la muncă forţată (articolul 4 din Convenția Europeană) în legătură cu impunerea la sarcini grele și umile. Mai grav, Curtea a considerat că aceste munci i-au fost impuse reclamantului cu acordul administrației penitenciarului, ale cărei responsabilități includeau supravegherea deținuților și care nu putea să nu fie la curent cu situația. Munca prestată de reclamant nu putea fi calificată drept „muncă impusă în mod normal unei persoane supuse detenţiei” în sensul articolului 4 § 2 din Convenție, deci acceptabilă conform dreptului internațional și legislației naționale.
Curtea a dispus că, pentru a preveni încălcări similare în viitor, autoritățile interne trebuie să abordeze problema ierarhiilor informale ale deținuților. Autorităților competente le revine, în conformitate cu obligațiile statului pârât în temeiul articolului 46 din Convenție (forţa obligatorie şi executarea hotărârilor CtEDO), sarcina de a întreprindă măsurile generale adecvate pentru a rezolva problema sistemică evidențiată.
Totuși, precizăm că hotărârea nu este definitivă și va deveni ca atare în condițiile articolelor 42 și 44 din Convenție.
În calitate de Mecanism Naţional de Prevenire a Torturii conform Protocolului Opțional la Convenția împotriva Torturii (OPCAT), Consiliul pentru Prevenirea Torturii a ridicat în repetate rânduri în rapoartele sale problema subculturii criminale ca pe una de natură sistemică și a modului cm aceasta se răsfrânge negativ asupra persoanelor din categoria așa numitor ”umiliți”.
Potrivit observațiilor și concluziilor noastre în procesul de monitorizare, subcultura criminală creează premise pentru insecuritate și violență între deținuți, cauzează inegalitate de tratament, ce se manifestă în variate aspecte (condiții materiale de detenție mai proaste, stigmatizare și izolare socială, acces problematic la asistență medicală, programe de reabilitare, activități sportive etc.). Drept consecință, are loc și izolarea deținuților care solicită protecție și asigurarea securităţii personale, or aceste persoane sunt de facto pedepsite prin agravarea drastică a condițiilor materiale și regimului de detenție.
Consiliul pentru Prevenirea Torturii condamnă ferm însăși existența fenomenului castei ”umiliților” ca pe unul degradant și inuman în esența sa, și cheamă autoritățile să intensifice eforturile sale în eradicarea lui.
Fiecare deținut trebuie să fie tratat cu respect, or demnitatea ființei umane constituie valoare supremă inerentă.
