Partidul Liberal

02/06/2026

Viața în Basarabia după “eliberarea” rusă în 1812

224 aprecieri, 2 comentarii. „Fuga oamenilor peste Prut - Basarabia d**a 1812”

31/05/2026

Astăzi, de Ziua Românilor de Pretutindeni, Partidul Liberal (PL) adresează cele mai calde felicitări tuturor românilor aflați în Țară sau departe de hotarele ei. Ziua de astăzi este încă un prilej de a ne uni eforturile și de a acționa în comun pentru a transforma în realitate marele nostru ideal.
Pentru românii din Republica Moldova, inclusiv pentru cei din diaspora, singura soluție reală de securitate, prosperitate și integrare europeană deplină rămâne Reunificarea celor două state românești.
Ultimele cercetări realizate de compania IData arată o tendință clară și constantă: susținerea pentru Unire este în creștere. În urmă cu un deceniu, doar 15–20% dintre cetățeni ar fi votat „Pentru”. Astăzi, datorită acțiunilor noastre comune, barometrele IData indică o consolidare a opțiunii unioniste la 35–40% din populație. Cu diaspora noastră românească avem cu certitudine un curent majoritar în rândul celor cu o opțiune clară de viitor.
Această evoluție demonstrează maturizarea societății și înțelegerea faptului că adevărul nu are cm să nu triumfe, frații nu pot fi separați la nesfârșit, iar prosperitatea economică și securitatea cetățenilor noștri pot fi obținute doar prin Unire. Un singur Popor, o sigură Țară!

27/05/2026

Declarația Partidului Liberal: Minciunile lui Dodon și drama tăcută a satului basarabean - cm a fost confiscată biserica de un imperiu

Declarațiile recente ale lui Igor Dodon, prin care plânge pe umărul Mitropoliei Moldovei și laudă „epoca de aur” a construcțiilor bisericești din perioada țaristă (1812-1918), nu sunt doar manipulări politice. Ele reprezintă o ofensă adusă memoriei bunicilor și străbunicilor noștri.
Liderul socialist folosește cifre seci, rupte de context, pentru a ne convinge că ocupația rusă a fost o binecuvântare spirituală. În realitate, în spatele acelor ziduri noi de piatră s-a ascuns un asalt violent asupra identității, limbii și sufletului românesc. Istorici de referință, precum Nicolae Popovschi sau Ion Nistor, au documentat această dramă. Când privim dincolo de statistici, adevărul este cu totul altul.
Capcana cifrelor: Nu s-a construit, ci s-a dărâmat cu forța
Igor Dodon se laudă că rușii au ridicat sute de biserici, în timp ce în perioada interbelică s-ar fi construit puțin. Este o tehnică clasică de manipulare.
Când Imperiul Rus a anexat Basarabia în 1812, a găsit aici 775 de biserici funcționale, ridicate în perioada moldovenească. Peste 95% dintre ele erau din lemn, nuiele sau chirpici – mici, simple, integrate perfect în comunitățile locale.
Ce a urmat? Printr-un ordin imperial din 1817, Sankt Petersburgul a interzis reparațiile la bisericile de lemn. Comunitățile au fost obligate să le lase să se degradeze și să strângă bani pentru biserici noi din piatră. Dar nu oricum, ci exclusiv după proiecte-tip rusești, cu celebrele cupole în formă de ceapă (lucovițe).
Din cele 735 de biserici moldovenești de lemn, în 1912 mai râmăseseră doar 85. Restul de 650 nu au fost „adăugate” rețelei, ci au fost dărâmate sistematic pentru a șterge orice legătură vizuală și culturală cu spațiul românesc de peste Prut.
Cum a transformat imperiul credința într-un instrument de control
Dodon vorbește despre „credință”, dar sub administrația țaristă, biserica a încetat să mai fie a oamenilor și a devenit un departament de stat, un ochi al imperiului în fiecare sat. Raportul dintre numărul de biserici și populație s-a prăbușit dramatic. Astfel, dacă la 1812 la circa 240.000-300.000 populație revenea o biserică la 350-400 de oameni (775 biserici active), fiecare comunitate avea lăcașul său, apoi către 1912, la circa 2500000 populația, revenea aproximativ o biserică la peste 2300 de oameni (1082 biserici active).
Bisericile au devenit mari, monumentale și reci, menite să-l facă pe om să se simtă mic și neînsemnat.
Trauma din biserici: Slujbe într-o limbă străină și cărți arse
Cea mai mare suferință a fost cea culturală. În perioada arhiepiscopului Pavel Lebedev (1871–1882), rusificarea a atins cote de un absurd greu de imaginat astăzi.
Limba română (numită în documentele rușilor „moldovenească”) a fost interzisă complet în biserici și în școlile parohiale. Iar cărțile bisericești vechi au fost adunate din sate și arse sau distruse, fiind înlocuite cu cele editate la Moscova sau Kiev.
Imaginați-vă drama țăranului basarabean: mergea la biserică la botez, la cununie sau la înmormântarea părinților, iar slujba și predica se țineau într-o limbă (rusa sau slavona) pe care nu o înțelegea deloc. Această înstrăinare spirituală forțată a dus la apariția sectelor disperate (cum a fost inochentismul) și a lăsat populația rurală într-un analfabetism crunt, pentru că copiilor li se interzicea să învețe în limba maternă.
Mănăstirile – de la bastioane culturale, la închisori spirituale
Înainte de 1812, mănăstirile noastre (Căpriana, Hâncu, Curchi, Saharna) erau inima culturii: acolo se copiau manuscrise românești, se păstra istoria. Pentru a le distruge influența, autoritățile țariste au desființat jumătate din ele (reducându-le numărul de la 36 la 18), le-au confiscat averile și au adus protopopi ruși care să-i supravegheze și să-i controleze pe călugări.
De ce a eșuat planul Rusiei? Răspunsul vine din 1917
Narațiunea propagată de Dodon despre „ocupația română din 1918” este demontată de un fapt istoric simplu: biserica a fost salvată de jos în sus, de preoții din sate.
Deși la vârful bisericii totul era rusesc, preoții simpli din sate, fiind fii ai acestui pământ, au continuat să le vorbească oamenilor la spovedanie în limba română. Când Imperiul Țarist s-a prăbușit în 1917, tocmai din rândul acestor clerici basarabeni s-au ridicat marii lideri ai emancipării naționale: Gurie Grosu (devenit primul mitropolit al Basarabiei reîntregite), Dionisie Erhan sau preotul-poet Alexei Mateevici (autorul poeziei „Limba Noastră”). Acești oameni nu au fost „ocupanți”, ci au fost cei care au cerut imediat întoarcerea la rădăcini și au sprijinit Unirea.
Falsificarea istoriei prin cifre scoase din context este o încercare disperată de a ține Republica Moldova captivă în trecutul imperial și menținerea Mitropoliei Moldovei drept un instrument docil al expansiunii ruse.
Astăzi, statul nu „lichidează statalitatea”, așa cm pretinde Igor Dodon, ci încearcă să repare o nedreptate istorică: oferă comunităților libertatea deplină de a-și alege singure drumul și apartenența canonică, fără dictat, fără frica de la Moscova și fără dezinformări politice de prost gust.

25/05/2026

Как сообщает Sputnik Молдова, Озеров заявил о наличии в Молдове элементов «языкового давления», поскольку в образовательной сфере «в качестве первого пункта предлагается изучение румынского языка».
по логике российского посла, изучение румынского языка - государственного языка Республики Молдова - уже считается «давлением».

Partidul Liberal cere expulzarea ambasadorului rus neacreditat: limba română este identitatea noastră pe care ați vrut să ne-o furați!

Partidul Liberal condamnă cu fermitate abordarea provocatoare și lipsită de respect a Federației Ruse față de suveranitatea și legislația Republicii Moldova. Declarațiile ambasadorului neacreditat Oleg Ozerov, prin care studierea limbii române, limba oficială a statului nostru, este prezentată drept „presiune lingvistică”, reprezintă o tentativă de intimidare și o ingerință directă în treburile interne ale statului nostru.
În loc să fie preocupat de limba română, ambasadorul neacreditat ar trebui să fie deranjat de realitățile dramatice din regiune: faptul că zilnic mor cetățeni ai Ucrainei în urma agresiunii ruse și că drone militare rusești zboară periodic pe teritoriul Republicii Moldova, punând în pericol securitatea noastră, inclusiv a Ambasadei unde activează.
Republica Moldova este un stat independent, iar ordinea sa lingvistică și culturală este stabilită prin Constituție și legile adoptate de Parlament, nu prin opiniile coloanei a cincea de la Chișinău. Considerăm inacceptabil ca Moscova să pretindă dreptul de a dicta regulile de viață ale cetățenilor noștri.
Partidul Liberal amintește că încă din anul 2013 deputații liberali au depus o sesizare la Curtea Constituțională pentru schimbarea sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română” în articolul 13 al Constituției Republicii Moldova. În acea sesizare, liberalii au solicitat recunoașterea Declarației de Independență ca parte integrantă a Constituției și au cerut ca limba română să fie consfințită ca limbă oficială a statului. Această poziție demonstrează consecvența și angajamentul nostru față de adevărul istoric și față de valorile fundamentale ale Republicii Moldova.
Mai mult, inițiativele recente ale Federației Ruse privind acordarea cetățeniei în regiunea transnistreană, însoțite de amenințări explicite din partea oficialilor ruși, constituie o încercare de destabilizare și de subminare a procesului de reglementare pașnică a conflictului.
În aceste condiții, Partidul Liberal solicită autorităților Republicii Moldova:
* Expulzarea imediată a ambasadorului rus neacreditat Oleg Ozerov, pentru comportament incompatibil cu statutul diplomatic;
* Retragerea acreditării și expulzarea altor reprezentanți ai Ambasadei Federației Ruse la Chișinău, care participă la acțiuni de intimidare și propagandă;
* Consolidarea cooperării cu partenerii europeni și internaționali pentru apărarea suveranității, securității și ordinii constituționale a Republicii Moldova;
* Apropierea celor două maluri ale Prutului, astfel încât Unirea să devină realitate în cel mai scurt timp posibil.
Partidul Liberal reafirmă angajamentul său ferm față de valorile democratice, față de respectarea limbii române ca limbă de oficială și față de reunirea cu Țara Mamă. Nicio presiune externă nu va putea schimba voința poporului român de a-și vorbi limba maternă-română și de a se uni și a trăi liber într-un singur stat, în conformitate cu idealurile strămoșilor noștri.

22/05/2026

Unirea cu România este ținta unei strategii hibride coordonate de Moscova

Tensiunile diplomatice și mediatice tot mai acute dintre Chișinău și Tbilisi, suprapuse pe dezbaterile europene privind viitorul Republicii Moldova, scot la iveală o rețea complexă de interese geopolitice în care narațiunile suveraniste și economice sunt folosite ca arme retorice coordonate într-un ritm extrem de alert. Totul a fost declanșat la începutul acestui an, în ianuarie 2026, când dezbaterea privind Unirea a reizbucnit puternic după ce președinta Maia Sandu a recunoscut deschis într-un interviu pentru presa occidentală că, în cazul unui referendum, ar vota personal pentru Unirea cu România, prezentând reunificarea ca pe o soluție pragmatică de securitate în fața războiului hibrid agresiv purtat de Rusia. Reacția pro-rusă din inima Europei a fost instantanee: în februarie 2026, fracțiunea parlamentară de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD) a depus o interpelare oficială scrisă în Bundestag (Drucksache 21/3990) pentru a cere socoteală Guvernului Federal privind costurile și posibilitatea ca Moldova să „ofere o scurtătură” spre UE și NATO prin această unire. Deputații AfD au transformat scenariul într-o sperietoare economică pentru electoratul german, susținând că absorbția Moldovei ar transfera o povară financiară uriașă pe umerii contribuabililor din Germania. Acest atac vine cu o profundă controversă și ipocrizie istorică, fiind bizar ca reprezentanții unui partid din Germania – o țară care a trecut ea însăși prin miracolul propriei reunificări în 1990 – să se opună astăzi unui proces similar de reparație istorică pe Prut. Poziția rigidă a AfD devine însă pe deplin explicabilă prin legăturile safe strânse și documentate cu Federația Rusă, formațiunea germană acționând ca o portavoce a intereselor Moscovei pentru a bloca extinderea spațiului euroatlantic.

​Efectul de domino s-a extins rapid dincolo de granițele UE, culminând chiar săptămâna trecută la Chișinău, în timpul unei reuniuni ministeriale la nivel înalt. În cadrul acestui eveniment recent, autoritățile moldovene au refuzat să acorde acreditări echipei de filmare a postului georgian Imedi TV, invocând nerespectarea procedurilor și motive de securitate informațională în fața unei linii editoriale considerate favorabile Kremlinului. Incidentul media de săptămâna trecută a declanșat o replică imediată și virulentă din partea prim-ministrului Georgiei, Irakli Kobakhidze. Într-o încercare directă de a submina legitimitatea guvernării pro-europene din Moldova, Kobakhidze a speculat politic refuzul acreditărilor și a atacat frontal declarațiile unioniste ale Maiei Sandu din ianuarie, catalogând drept „un eveniment trist” faptul că un lider politic este gata să voteze pentru pierderea independenței statului său și sugerând că Republica Moldova își cedează suveranitatea.

​La fel ca în cazul AfD, retorica premierului georgian din ultimele zile capătă o conotație pur geopolitică atunci când este analizată prin prisma orientării actuale de la Tbilisi. Actualul guvern al Georgiei, controlat de partidul Visul Georgian, este recunoscut pe plan internațional ca fiind unul profund pro-rus, care sub pretextul unui discurs „suveranist” a deraiat parcursul european al țării prin legi de inspirație moscovită și acționează, în mod evident, ca o curea de transmisie și o portavoce a intereselor rusești în regiunea Caucazului. Astfel, prin atacarea proiectului Unirii ca reacție la incidentul de săptămâna trecută, premierul georgian nu a făcut altceva decât să recicleze și să valideze în mod coordonat anxietățile financiare și suveraniste lansate de extrema dreaptă germană pro-rusă cu doar câteva săptămâni înainte. Acest lucru demonstrează cm forțe politice aparent distincte din Europa și Caucaz, dar unite prin legăturile lor strategice cu Moscova, folosesc tema Unirii Republicii Moldova cu România ca o armă retorică sincronizată pentru a izola Chișinăul și pentru a-l menține în sfera de influență a Kremlinului.

​Această ofensivă informațională coordonată prin intermediul sateliților europeni și caucazieni ai Moscovei se explică prin faptul că, pentru Rusia, o eventuală Reunire a Republicii Moldova cu România reprezintă o înfrângere strategică majoră care i-ar dărâma definitiv planurile în întreaga regiune. Primul și cel mai mare pericol pentru Kremlin este intrarea instantanee a teritoriului dintre Prut și Nistru sub umbrela NATO și a Uniunii Europene. Prin unirea cu un stat deja membru, Moldova ar trece peste noapte de granița euroatlantică, anulând definitiv capacitatea Moscovei de a mai bloca acest parcurs prin șantaj energetic, politic sau prin alte tactici hibride.

​Al doilea pericol major pe care Kremlinul încearcă cu disperare să-l prevină este pierderea controlului militar asupra Transnistriei, principalul „frâu” prin care Rusia controlează Chișinăul și amenință Ucraina din flancul vestic. În scenariul reunificării, trupele rusești de acolo s-ar trezi complet izolate într-o fâșie îngustă de pământ, prinse ca într-un clește între armata ucraineană și o Românie extinsă, ceea ce ar duce inevitabil la desființarea forțată a acestui avanpost strategic rusesc. În plus, Reunirea ar însemna prăbușirea totală a conceptului imperial de „Lume Rusă” în această zonă, făcând complet inutile miliardele de dolari investite de Moscova în partide pro-ruse, oligarhi fugari și rețele locale de propagandă. Integrarea administrativă și juridică cu România ar curăța rapid instituțiile de spioni și ar oferi un precedent periculos pentru alte state din fostul bloc sovietic, demonstrând că o țară mică se poate smulge definitiv din ghearele Rusiei prin decizii politice curajoase.

​În concluzie, Reunirea este de neacceptat pentru Rusia deoarece anulează definitiv capacitatea sa de a decide viitorul Moldovei, scoțând-o definitiv din „zona gri” a geopoliticii și făcând-o total intangibilă în fața pretențiilor imperiale ale Kremlinului.

Aceste tentative ale Rusiei de a ne ține ostatici și departe de Țara Mamă trebuie să ne întărească și mai mult. Acum, mai mult ca niciodată, Unirea trebuie să devină un deziderat național, promovat pe ambele maluri ale Prutului.

17/05/2026

Declarația PL

Partidul Liberal denunță votul juriului Republicii Moldova la Eurovision și cere demisia conducerii Teleradio-Moldova
Partidul Liberal își exprimă profunda indignare și își cere scuze pentru juriul incompetent care a dat o palmă nu doar României, acordându-i 3 puncte la Eurovision, dar și tuturor celor care simt românește în Republica Moldova.
În timp ce publicul nostru a acordat 12 puncte României la ediția din acest an a acestui concurs internațional de muzică, juriul a acordat doar 3 puncte. Nici în perioada când erau comuniștii la putere nu se întâmpla așa ceva. Republica Moldova acorda aproape mereu 12 puncte României. Este un vot politic și un vot între vecini. Mai ales, că România a avut o piesă foarte bună ca text, linie melodică, prestație artistică și voce.
Tânăra Alexandra Căpitănescu, care studiază fizica medicală, a câștigat Vocea României în 2023 și a cucerit Europa cu prestația ei la Eurovision, calificându-se pe locul trei. Eurovision Song Contest este una dintre cele mai urmărite competiții din lume, cunoscută pentru voturile „de vecinătate”, iar diferența dintre predilecția publicului nostru și juriu nu poate fi percepută decât ca o palmă dată României chiar de către frații ei.
Piesa Alexandrei Căpitănescu a fost apreciată de mulți artiști din România și de un numeros public din Europa, iar dacă ai măcar puțină ureche muzicală înțelegi, că este un cântec demn să fie în topul preferințelor publicului, având toate elementele pentru a fi apreciată de specialiști în domeniu.
Acum propaganda rusească poate să jubileze, am dat trei puncte Țării Surori, care sare prima să ajute Republica Moldova de fiecare dată când ne este greu! Și pentru că nu a fost de ajuns această rușine, juriul din Republica Moldova nu a dat nici un punct Ucrainei, țara care ne apără de invazia rusă. Vecinii se susțin mereu, iar juriul din Republica Moldova a sabotat dorința cetățenilor din Republica Moldova.
Acum, când potrivit ultimilor sondaje făcute peste Prut, circa 70% din români ar vota pentru Unirea cu România, votul juriului Republicii Moldova a stârnit, pe bună dreptate, un val de nemulțumire în rândul fraților noștri. Din păcate, despre cele 12 puncte acordate României de către publicul nostru drag, nu se prea menționează. Cui convine acest act necugetat sau făcut cu bună știință de către așa-numiții “experți“ în ale muzicii? Tot cozilor de topor de aici și propagandiștilor de la Moscova.
Reieșind din cele expuse, Partidul Liberal cere să fie făcută publică lista juraților, care au încercat să construiască un zid între frații de pe cele două maluri ale Prutului. De asemenea, Partidul Liberal cere demisia conducerii Instituției Publice Compania „Teleradio – Moldova”, responsabilă oficial de organizarea și participarea Republicii Moldova la acest concurs.
Regretăm acest vot rușinos, care a prejudiciat imaginea Republicii Moldova în fața a milioane de români de peste Prut și din lumea întreagă.
Felicitări, Alexandra Căpitănescu și România pentru onorabilul loc 3, obținut la acest concurs internațional! Dragi români, vă rugăm să nu vă supărați pe noi, cei câțiva reprezentanți ai juriului nu reprezintă opinia românilor din Basarabia.
Partidul Liberal reafirmă angajamentul său pentru unitatea și solidaritatea dintre Republica Moldova și România și condamnă ferm orice acțiune care încearcă să ridice ziduri între frații de pe cele două maluri ale Prutului.

14/05/2026

Merită de citit

Secolul XX a demonstrat că cele mai mari crime nu sunt comise neapărat de monștri, ci de societăți î

11/05/2026

Lecția neînvățată a zilei de 9 mai și celebrarea celor care ne-au ocupat

Știați că 9 mai a fost, pentru o scurtă perioadă, „Ziua Victoriei” în Italia fascistă? În timp ce astăzi privim această dată prin prisma sfârșitului Război II Mondial în Europa, în 1936 ea marca un moment care, paradoxal, a grăbit începerea Războiului II Mondial!
La 9 mai 1936, Benito Mussolini ieșea la balconul de la Palazzo Venezia pentru a proclama reîntoarcerea imperiului roman. După șapte luni de război sângeros în Etiopia, Italia se simțea din nou o mare putere.
Dincolo de discursurile triumfaliste, victoria a fost obținută prin metode atroce. Armata italiană a folosit iperită (gaz muștar) împotriva civililor și a trupelor de infanterie etiopiene, încălcând Convenția de la Geneva.
Liga Națiunilor a condamnat Italia, dar sancțiunile au fost „jignitor de blânde”. Nu au inclus petrolul sau oțelul, iar Canalul Suez a rămas deschis pentru trupele lui Mussolini, fapt ce a facilitat victoria.
Împăratul Haile Selassie a avertizat atunci în discursul său în Liga Națiunilor: „Astăzi victima suntem noi, mâine rândul va fi al vostru”. Nimeni nu l-a ascultat.
Văzând că marile puteri (Marea Britanie și Franța) nu intervin real împotriva unui agresor, Hi**er a înțeles că are mână liberă. Două luni mai târziu, axa Berlin-Roma începea să prindă contur.
A urmat semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939 care a fost împărțit de fapt Europa în sfere de influență și a facilitat declanșare propriu zisă a Războiului II Mondial.
Oare a fost 9 mai 1936 ultima șansă a Europei de a opri carnagiul ce avea să vină în 1939? Dacă sancțiunile ar fi fost reale și lumea ar fi fost unită împotriva agresorului, oare istoria ar fi arătat altfel?
Lucruri valabile și pentru zilele de azi!
Refacerea imperiului sovietic a început, de fapt, prin Războiul din 1992 a Rusiei împotriva Republicii Moldova. Iar prin acceptarea și tolerarea agresiunii ruse a fost susținută refacerea imperiului. Astfel, au urmat Războiul din Georgia (2008), Anexarea Crimeii și Războiul din Donbas (2014), intervenția din Siria (2015) și apoi invazia pe scară largă din 24 februarie 2022.
Lipsa unui răspuns ferm în fața primei agresiuni a Rusiei din 1992 a pavat drumul către dezastrul de astăzi.
Dacă în 1936 „punctul de cotitură” a fost Etiopia, pentru secolul nostru acesta a fost, probabil, Războiul din Transnistria (1992) și Georgia (2008). Lipsa unor sancțiuni devastatoare atunci i-a oferit lui Putin certitudinea că „securitatea colectivă nu funcționează”.
De asemenea, semnificația zilei de 9 mai – Ziua Victoriei şi a comemorării eroilor căzuţi pentru independenţa Patriei trezește și azi nedumerire. Două evenimente distincte, unul care glorifică, pe de o parte, o armată „eliberatoare” care apoi a fost un instrument utilizat in Războiul din Transnistria împotrivă Republicii Moldova, război în care au căzut conaționalii noștri pe câmpul de luptă.
Astfel, păstrarea, după trei decenii de independență, a unor sărbători străine valorilor naționale — care glorifică „eliberatorii” fără a recunoaște drama generată de Pactul Molotov-Ribbentrop — menține o fractură toxică în societate.
Paradoxul identitar al zilei de 9 mai în spațiul post-sovietic, în special în Republica Moldova, este un semnal de alarmă sociopolitic, iar simbolurile zilei de 9 mai – ziua Victoriei, sunt folosite ca arme de influență pe termen lung.
Cum poți sărbători „Victoria” adusă de o armată care te-a ocupat iar prin ocuparea teritoriului și formarea “PMR” instrumentul de fragmentare a integrității teritoriale? Armata glorificată pe 9 mai ca „eliberatoare” (Armata a 14-a) este și armata care a sprijinit separatismul în Transnistria în 1992. Această suprapunere creează o disonanță cognitivă. Se celebrează triumful unei forțe care, în plan local, a generat victime printre proprii cetățeni (conaționalii căzuți în războiul din 1992) și ne-a rupt teritoriul în două.
Menținerea acestor sărbători nu este doar o chestiune de nostalgie, ci un instrument de menținere a societății într-o stare de divizare. Atât timp cât o parte a populației celebrează victoria unui sistem care a generat trauma Pactului Molotov-Ribbentrop, coeziunea socială rămâne imposibilă.
Aceste celebrări servesc drept ancore ideologice care împiedică detașarea totală de sfera de influență a fostului imperiu rus.
Istoria nu este despre trecut, ci despre modul în care înțelegem prezentul. Prin suprapunerea tragediei din 1936 peste realitățile din Transnistria și Ucraina, trebuie să percepem ziua de 9 mai nu ca pe o zi a artificiilor, ci ca pe o zi a reflecției asupra securității colective și a demnității naționale.
Nu poți onora victoria împotriva unui fascism în timp ce ignori metodele imperiale și fasciste care au urmat și care se manifestă și astăzi prin promovarea „lumii ruse” ca o formă modernă de fascism, adesea numită „Rașism” și simbolul lui așa numita panglică a „Sf. Gheorghe”.

10/05/2026

“La 10 mai 2026, România marchează Ziua Independenței Naționale, una dintre cele mai importante date din istoria modernă a statului. Cu o profundă încărcătură istorică și simbolică, această zi reunește trei momente esențiale pentru formarea și consolidarea României moderne: venirea principelui Carol I în România, proclamarea și oficializarea Independenței de Stat, precum și proclamarea Regatului României. Totodată, 10 mai este asociată și cu Ziua Regalității, având o semnificație aparte în evoluția instituțională și politică a țării. În baza Legii nr. 189/2021, promulgată și publicată în Monitorul Oficial în anul 2021, data de 10 mai a fost instituită oficial drept Ziua Independenței Naționale a României. Potrivit actului normativ adoptat de Parlament, această zi este sărbătoare națională, fără a fi însă declarată zi liberă legală. 10 Mai - o dată cu triplă semnificație istorică Semnificația zilei de 10 mai este strâns legată de unele dintre cele mai importante momente ale istoriei României moderne. Prima dintre acestea este anul 1866, când Carol I a ajuns în România și a depus jurământul ca domnitor al Principatelor Unite. Evenimentul a marcat începutul dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen și deschiderea unei perioade de modernizare administrativă, politică și militară a statului român. A doua mare semnificație a zilei este legată de anul 1877. În contextul Războiului ruso-turc, România a decis să își afirme independența față de Imperiul Otoman. La 9 mai 1877, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a proclamat în Parlament independența de stat a României, iar la 10 mai actul a fost promulgat oficial de domnitorul Carol I, dobândind astfel valoare juridică și simbolică de act fundamental al statului român.”
La mulți ani, Romania!

07/05/2026

Sângele apă nu se face! Aceeași limbă vorbim, aceeași identitate avem, o Țară trebuie să fim!

Sondaj INSCOP | Aproape 72% dintre români ar vota pentru unirea cu Republica Moldova, în cazul unui referendum