De când am revenit din Italia, după o experienţă de migraţie relativ scurtă, am auzit diferite replici care erau departe de realitatea pe care o cunoşteam. Ceva de genul: „noi scriem doar despre cei morţi” (când era vorba de artiştii noştri aflaţi peste hotare) sau „mai sunt şi din ăştia, migranţi care publică peste hotare?” (despre scriitorii migranţi)
Avem peste hotare numeroşi oameni de cultură
, scriitori, traducători, artişti plastici, jurnalişti,
tineri cu studii de doctorat, care-şi au originile în Moldova, unii din ei au avut doar lungi/scurte experienţe de migraţie. Autorii migranţi este un termen generic. Autorii migranţi reprezintă de fapt o parte a unui fenomen foarte interesant care a luat amploare în ultimii 10-15 ani. La începuturi, în anii 2000, erau apariţii şi cazuri singulare. În prezent putem alcătui deja o listă impunătoare de nume şi lucrări publicate, în română sau în alte limbi (italiană, franceză etc.), în Republica Moldova, România sau peste hotare. Apar primii tineri, scriitori, fii ai părinţilor migranţi stabiliţi în Italia, spre exemplu. O bibliotecă. Mărturie/parte a timpurilor în care trăim. Migraţia înţeleasă ca mobilitate umană, în general, ca şi experienţă de trecere din ţara de origine în ţara gazdă, cu o durată mai mare sau mai mică (circulară, stabilă, reemigrare), nu neapărat ca experienţă dramatică. Ar fi frumos să încercăm să-i cunoaştem. Din prietenie. Din respect. Din curiozitate.
