11/06/2026
Liceul Teoretic "Mihai Eminescu" din oraşul Comrat solicită ajutor!!!!!
Mă așteptam ca după postarea mea de ieri despre Max să existe reacții. Mă așteptam ca artiști din Republica Moldova, oameni care vin și cântă în România, oameni apreciați și urmăriți de sute de mii de persoane, să găsească două secunde pentru a distribui povestea acestui copil. Mă așteptam ca măcar unul dintre ei să o facă. Mă așteptam să mă contacteze măcar o asociație din Republica Moldova și să îmi spună „Hai, Dani, să luptăm împreună pentru Max. Hai să facem un concert caritabil. Hai să organizăm un eveniment. Hai să facem ceva.” Orice. Orice care să îi ofere acestui copil o șansă în plus. Dar nu s-a întâmplat nimic.
Max are 10 ani și luptă cu neuroblastom în stadiul IV, una dintre cele mai agresive forme de cancer. Pentru el noi, românii, am strâns peste 700.000 de euro, bani care au ajuns în spitalele din Turcia. Din păcate, tratamentele de acolo nu ai funcționat. Tumorile au crescut iar boala continuă să avanseze.
Astăzi, Max a ajuns într-un punct în care mai există o singură variantă. Medicii oncologi din Barcelona au propus un plan de tratament. Este singura șansă care ar mai putea funcționa. Singura șansă care îi poate oferi posibilitatea de a continua această luptă. Doar că această șansă costă 930.000 de euro.
Mă întreb, de unde să ia o mamă aproape un milion de euro? De unde să îi adune după șapte ani de luptă continuă? După șapte ani în care și-a consumat fiecare resursă, fiecare speranță și fiecare strop de putere încercând să își salveze copilul? De unde să mai găsească această femeie forța de a muta munții din loc, când de șapte ani face exact asta?
Dacă aș porni eu acum o nouă campanie pentru Max, mi-e teamă că timpul ar fi mai puternic decât noi. Poate că banii s-ar strânge dar cât ar dura? La ultimul apel pentru Max am reușit să strângem 64.000 de euro și știu cât de greu a fost. Știu câte mesaje am trimis. Știu la câte uși am bătut. Știu cât de greu au reacționat chiar și oamenii care îi cunoșteau deja povestea.
De aceea mă doare și tăcerea celor care au puterea să ajute. Trăim într-o lume în care unii oameni au sute de mii sau chiar milioane de urmăritori. Oameni care mobilizează comunități întregi atunci când au ceva de promovat. Oameni care primesc zilnic atenție, susținere și apreciere. Iar când un copil se luptă pentru viața lui, liniștea devine asurzitoare.
Faceți, fraților, măcar o dată ceva și pentru altcineva. Măcar o dată. Pentru un copil de 10 ani care nu cere lux, nu cere privilegii și nu cere nimic în afară de șansa de a trăi. Nu luați cu voi nici banii, nici faima și nici milioanele de urmăritori. Dar puteți lăsa în urmă ceva mult mai important, dovada că ați fost oameni atunci când un copil avea nevoie disperată de ajutor. Max are acum un singur tren de prins, iar trenul acesta nu așteaptă. Dacă oamenii din Republica Moldova nu se vor ridica împreună pentru el, Max va pierde lupta cu cancerul. Spun de multe ori că nu boala este cea care ucide prima. De multe ori, indiferența ajunge înaintea ei.
Asta e ultimul meu text scris pentru Max. Voi lăsa în comentarii un filmuleț cu el. După ce îl veți vedea, poate că veți înțelege de ce am scris aceste rânduri și de ce, pentru prima dată după mult timp, sunt mai revoltat decât sunt trist.