29/01/2026
Matei Vișniec este unul dintre cei mai importanți și apreciați dramaturgi, poeți și prozatori contemporani de origine română, cu o carieră care a depășit granițele țării, impunându-se în spațiul cultural european și internațional. S-a născut pe 29 ianuarie 1956 la Rădăuți, județul Suceava, într-un mediu familial prielnic, cu un tată contabil și o mamă învățătoare, care i-au oferit sprijinul necesar formării intelectuale timpurii. A urmat studiile primare și liceale în orașul natal, apoi a devenit student la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1980. După finalizarea studiilor universitare, a activat ca profesor de istorie și geografie în comuna Dorobanțu-Plătărești, județul Călărași (1980-1987).
A început să scrie poezie în perioada liceului, debutând în 1972 în revista „Luceafărul” condusă de Virgil Teodorescu. S-a remarcat prin poezie și teatru încă din perioada studenției, fiind membru al „Cenaclului de Luni” coordonat de criticul literar Nicolae Manolescu.
A debutat editorial în 1980 cu volumul de poezie „La noapte va ninge”, urmat de „Orașul cu un singur locuitor” (1982) și „Înțeleptul la ora de ceai” (1984). A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România în 1984. Deși în perioada 1977-1987 a scris un număr important de piese de teatru, romane și scenarii de film, acestea nu au putut fi publicate sau puse în scenă în țară din cauza cenzurii.
În 1987, s-a stabilit în Franța, unde a solicitat azil politic. Șase ani mai târziu, în 1993, a obținut cetățenia franceză. A început să scrie și în limba franceză și s-a alăturat echipei Radio France Internationale, unde a activat timp de 32 de ani. De-a lungul acestei perioade, s-a implicat constant în dezbateri publice, luând atitudine, prin eseuri și articole, față de marile probleme ale lumii, precum și față de agresiunea rusă asupra Ucrainei, un subiect de actualitate și preocupare globală.
Matei Vișniec este printre cei mai cunoscuți dramaturgi români atât în țară, cât și în străinătate. Piesele sale au fost traduse în peste 25 de limbi și montate în circa 40 de țări, inclusiv pe scene importante precum Teatrul „Rond-Point des Champs-Élysées” din Paris, Teatrul „Stary din Cracovia sau Teatrul „Piccolo” din Milano. Este considerat al doilea mare dramaturg român care s-a impus în teatrul francez, după Eugène Ionesco.
Textele sale dramatice au fost reunite în volume consistente, precum „Teatru I” și „Teatru II” (1996), „Teatru descompus” (1998), „Omul din care a fost extras răul” (2014), „Trilogia balcanică. Migraaaanți sau Prea suntem mulți în aceeași barcă” (2016),
„Caragiale e de vină” (2019), dar și în volume cu o puternică încărcătură simbolică, precum „Mașinăria Cehov”. „Nina sau despre fragilitatea pescărușilor împăiați” (2008) sau „Scrisori de dragoste către o prințesă chineză” (2011), apărute la Editura „Humanitas”.
Este autorul a nouă volume de poezie, dintre care se remarcă: „Poeme ulterioare” (2000), „La masă cu Marx” (2011), „Securi decapitate” (2012), „Vi se pare cumva nedreaptă dispariția dumneavoastră?” (2019) ș.a.
A publicat pentru copii „Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele” (2016) și „Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama” (2019). În 2025, a revenit cu un roman inedit, intitulat „Consulatul lunii sau Adelina și crocodilii de mlaștină”, o poveste fantastică adresată copiilor și adulților deopotrivă.
Ca prozator, s-a afirmat prin romanele „Cafeneaua Pas-Parol” (1992), „Sindromul de panică în orașul Luminilor” (2009), „Domnul K Eliberat” (2010), „Dezordinea preventivă” (2011), „Negustorul de începuturi de roman” (2014), „Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă” (2016). A abordat și proza scurtă în volumul „Ultimele zile ale Occidentului” (2018), o reflecție asupra lumii contemporane.
A fost invitat pentru intervenții și conferințe pe tema rezistenței culturale și a literaturii ca spațiu de libertate în numeroase orașe din Franța, Italia, Statele Unite, Maroc, Iran, Japonia, Cehia, Marea Britanie, Germania etc.
Din 2025 este Membru de Onoare al Academiei Române.
De-a lungul timpului, a fost distins cu numeroase premii, printre care: Premiul UNITER (1991, pentru piesa „Angajare de clovn”), Premiul Academiei Române pentru Dramaturgie (1998), Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Dramaturgie (1998, 2007), Premiul de Dramaturgie al Ministerului Culturii din România (2002), Premiul European pentru întreaga activitate, oferit de Societatea Autorilor și Compozitorilor Dramatici din Franța (2009). În 2018, a primit din partea Ministerului Culturii din Franța titlul de Cavaler al Artelor și al Literelor, iar în 2020, prin decret prezidențial francez, a primit distincția Ordinul Național de Merit în grad de Cavaler.
Legătura sa cu locurile natale rămâne profundă. În cadrul Teatrului Municipal „Matei Vișniec”, care activează din 2016 la Suceava, se organizează anual un festival internațional de teatru, eveniment la care autorul este implicat activ.
Prin întreaga sa creație, Matei Vișniec transgresează granițele dintre culturi, limbi și genuri, rămânând fidel unui ideal literar profund umanist. Scrisul său dezvăluie cu luciditate absurdul existenței și credința în forța eliberatoare a cuvântului.
(Aniversări culturale 2026/ BNC „Ion Creangă”, 2025)
