02/04/2026
An de an a treia sâmbătă din luna aprilie - Ziua comemorării victimelor foametei organizate din anii 1946-1947.
Foametea nu este doar o lecție din manuale, ci o rană adâncă din istoria noastră, care a lăsat urme în sufletele oamenilor și în memoria colectivă. Este o poveste despre suferință, lipsuri și lupta pentru supraviețuire, dar și despre puterea de a merge mai departe.
Prin această activitate ne dorim să aducem în atenția nu doar faptele istorice, ci și emoțiile, trăirile și lecțiile pe care trebuie să le învățăm: să prețuim hrana, să fim mai empatici și să nu uităm niciodată trecutul.
În anii 1945-1946, a fost o secetă severă. Ploile au lipsit, iar recoltele de grâu, porumb și alte culturi au fost foarte slabe sau chiar distruse.
După al doilea Război Mondial:
* Multe sate erau distruse.
*Oamenii nu aveau animale sau unelte agricole.
* Populația era slăbită și redusă.
Toate acestea au făcut dificilă producerea de hrană.
Autoritățile au contribuit mult la agravarea foametei:
- au impus cote obligatorii de predare a cerealelor ( chiar și când oamenii nu aveau ce mânca).
- au confiscat rezervele de hrană de la țărani.
- au interzis sau limitat deplasarea oamenilor pentru a căuta hrană.
Deși situația era gravă, ajutorul a venit târziu sau insuficient. În unele cazuri, exporturile de cereale au continuat, în loc să fie folosite pentru populație.
FOAMETEA a început din cauza secetei, dar a devenit o tradegie majoră din cauza deciziilor politice și a lipsei de sprijin pentru oameni.
În noaptea de 1 spre 2 aprilie 1951, mii de oameni din RSS Moldovenească au fost treziți cu noaptea-n cap (ora 4:00) și urcați în vagoane de marfă. Sub numele de cod ,, Operațiunea Sever" (Nord), regimul sovietic a deportat în Siberia peste 5900 de persoane, vizând în special minoritățile religioase ( Martorii lui Iehova). Două eșaloane lungi au purtat familii întregi spre regiunile Tomsk și Kurgan. Călătoria adurat două săptămâni, în condiții greu de imaginat, marcând destinile a mii de concetățeni de-ai noștri.
Amintirea foametei ne învață cât de fragilă este viața și cât de important este să fim solidari unii cu alții. Prin cunoaștere și lectură, păstrăm vie memoria trecutului. Să nu rămânem indiferenți în fața suferinței, fie ea din trecut sau prezent.
Ematia și solidaritatea sunt cele care ne definesc ca oameni.