07/09/2026
O săptămână binecuvântată în Muntele Athos🌿
Ultima săptămână de vacanță a fost, pentru șase tineri din casele de tip familial dim Sântana o experiență cu totul aparte, una dintre acele întâlniri care rămân mult timp în suflet.
Prin implicarea și sprijinul lui Sorin Rosca și a mai multor oameni de bine, tinerii au avut binecuvântata ocazie de a petrece șase zile în Marea și Sfânta Mănăstire Vatoped, în Sfântul Munte Athos, Grecia.
De altfel, colegul nostru a ținut și jurnalul acestei călătorii de o importanță spirituală deosebită:
Călătoria a început cu un itinerar balcanic care a străbătut trei țări: Serbia, Macedonia de Nord și Grecia. Drumul a venit cu provocările sale, însă toate au fost depășite cu bine. Odată ajunși în Ouranopolis și apoi în portul din Ierissos, emoțiile au început să crească, iar atmosfera athonită să se facă tot mai simțită.
Călătoria pe mare, spre peninsula Athos, a fost începutul unei întâlniri cu o lume cu totul specială: lumea rugăciunii, a liniștii și a slujirii. Drumul de aproximativ două ore cu vaporul între insula Skiatos și peninsula Athos ne-a pregătit pentru prima întâlnire cu viața monahală.
Prima întâlnire cu Mănăstirea Vatoped, una dintre cele mai vechi și cunoscute vetre monahale ale Sfântului Munte și ale întregii lumi creștine, a fost una plină de emoție. Monumentalitatea zidurilor, liniștea locului, primirea caldă a monahilor și, mai presus de toate, duhul de rugăciune prezent pretutindeni au devenit repede parte din trăirea fiecărui tânăr.
🙏 Rugăciunea și munca au fost cele două repere ale zilelor petrecute la mănăstire pentru colegii și copiii noștri.
Programul liturgic a fost împletit cu diferite ascultări și activități: la bucătărie și trapeză, la pescuit pe mare, la curățatul legumelor și fructelor, la storsul mierii de albine și în alte activități necesare vieții comunității monahale.
Fiecare dintre aceste momente a fost o ocazie de a învăța că slujirea celuilalt poate aduce pace, bucurie și sens cu adevărat.
Dialogurile duhovnicești cu monahii români, participarea la rugăciune și implicarea în viața mănăstirii au schimbat, puțin câte puțin, felul în care tinerii noștri din sistem au privit timpul petrecut în Vatoped. Ceea ce la început părea o experiență neobișnuită a devenit, în scurt timp, o rutină frumoasă, trăită cu bucurie și recunoștință.
Orele matinale de rugăciune și activitățile fizice au adus, firesc, și oboseală. Însă bucuria de a fi de folos, comuniunea cu oameni dedicați rugăciunii și isihiei și atmosfera aparte a Sfântului Munte au oferit tuturor puterea de a merge mai departe.
La finalul celor șase zile, recunoștința a fost poate cel mai frumos sentiment. Iar faptul că tinerii au fost invitați să revină și anul viitor a fost o confirmare că această întâlnire a fost una deosebită și pentru gazdele lor.
Despărțirea de Vatoped nu a fost ușoară. A rămas în urmă un sentiment profund de recunoștință, dar și o dorință care s-a așezat repede în sufletele tuturor: aceea de a reveni.
Mulțumim tuturor celor care au făcut posibilă această călătorie și tuturor celor care au contribuit, într-un fel sau altul, la această experiență care le-a oferit tinerilor nu doar o vacanță, ci o întâlnire cu credința, cu munca, cu liniștea și cu bucuria de a sluji.
