05/05/2026
Moțiunea a trecut. PSD și AUR au dărâmat Guvernul.
Nu e o surpriză, e un tipar. Același tipar pe care România îl cunoaște de ani buni: unii creează dezastrul, apoi dau vina pe cei care încearcă să-l repare, apoi îi dau jos înainte să termine treaba.
Am avut aproape 10% deficit din PIB în 2024, cel mai mare din Uniunea Europeană. 458 de milioane de euro din PNRR au fost pierduți din cauza reformelor blocate sau abandonate. Cursul euro a ajuns la recorduri istorice. Bursa este în cădere. Dobânzile au explodat. Aceasta e moștenirea unui mod de a face politică de PSD, care n-a pus niciodată țara înaintea rețelei.
Pentru că despre asta e vorba, până la urmă. Despre o rețea care a învățat să folosească statul ca resursă proprie: numiri, contracte, instituții capturate, funcții cu dedicație, bani publici direcționați. Când cineva începe să deranjeze această arhitectură, rețeaua reacționează. Moțiunea de azi e reacția rețelei.
Și atunci ne întoarcem, inevitabil, către domnul Președinte.
I-am scris zilele trecute că România are nevoie de poziții ferme, nu de moderare cumpătată, că rolul de arbitru nu mai ajunge când miza e cu adevărat mare, că „România onestă” nu poate rămâne un slogan.
Acum miza e și mai clară. Nu e vorba de o dispută politică obișnuită între partide cu viziuni diferite. E vorba de o confruntare între un stat care vrea să funcționeze normal și o rețea care trăiește din disfuncționalitatea lui.
În această confruntare, președintele nu poate fi neutru. Neutralitatea, aici, pare de partea rețelei.
România are nevoie de un nou Guvern care să continue reformele, să apere predictibilitatea în fața investitorilor, să reconstruiască credibilitatea față de Comisia Europeană și organismele internaționale. Dar mai are nevoie de ceva: de un președinte care să spună lucrurilor pe nume și să nu lase instituțiile să fie la cheremul rețelelor.