04/09/2026
Sunt locuri în care îți dai seama de la prima vedere dacă oamenii care le administrează le și prețuiesc, nu doar le exploatează, iar unul dintre acestea este Valea Vaserului.
Am fost astăzi cu Mocănița, unul dintre reperele turistice ale Maramureșului, iar la gară, în stațiile intermediare și la capătul traseului, lucrurile arată foarte bine. Este curat, sunt coșuri de gunoi, spațiile sunt întreținute, iar acesta este un exemplu de bună gospodărire a operatorului firmei care operează Mocănița.
De-a lungul văii, imaginea se schimbă însă, pentru că în zonele locuite sunt porțiuni în care gunoiele sunt greu de ignorat, pentru că vezi deșeuri, vegetație abandonată și multe alte lucruri care nu au ce căuta într-un traseu turistic atât de important pentru Maramureș.
Înțeleg foarte bine că vorbim despre o linie ferată funcțională, că pe Valea Vaserului se exploatează lemn și că, în acest context, apar resturi vegetale sau material lemnos și mai înțeleg, de asemenea, că în curțile oamenilor responsabilitatea pentru gospodărire aparține proprietarilor, dar experiența turistului nu începe și nu se termină în gară sau la stația finală.
Dacă vrem ca Valea Vaserului să fie cu adevărat o carte de vizită a Maramureșului, trebuie să avem grijă de întregul traseu, iar zecile de turiști care ajung în Mocăniță să se bucure de tot peisajul.
Nu putem fi bine doar acolo unde operatorii privați au înțeles că imaginea locului este parte din ceea ce oferă, ci trebuie să ne preocupăm ca întreg Vaserul să fie îngrijit, ca, de altfel, întreg Maramureșul pentru că în acest fel dovedim respect atât pentru locul în care trăim, dar și față de oaspeții care ne trec pragul.