05/11/2014
“Vreau să-mi fac o casă mare, să încap în ea, și să-i fac gradină cu pomi, și tren cu tunel….”
Copilul meu m-a întrebat zilele trecute dacă vine iarna așa repede. I-am răspuns că e posibil să vină în orice zi, de-acum încolo. “Și eu unde mă mai duc la joacă?”, m-a întrebat derutat. I-am răspuns că va merge la clubul pentru copii din apropiere. M-a privit o clipă, apoi a replicat curios: “Au imagination nu-i așa?”. Întrebarea lui m-a luat prin surprindere mai ales că aproape uitasem de jocul acela albastru, cu piese mari și ușoare, de care fusese super încântat vara aceasta, când am fost la un eveniment în mall.
-Nu știu dacă au, i-am răspuns, o să întreb. Privirea lui continua însă să zăbovească asupra mea, așteptând o confirmare pe care nu puteam să i-o dau. Am privit spre el. Avea o mutrișoară nedumerită, iar mânuțele lui mici răsuceau o piesă dintr-un joc de construcții.
“De ce vrei imagination”?, l-am întrebat, și ochișorii lui au căpătat strălucire. “Vreau să-mi fac o casă mare, să încap în ea, și să-i fac gradină cu pomi, și tren cu tunel….”
L-am privit în timp ce-mi înșiruia mulțimea aceea de lucruri. Era o definiție a bucuriei și exuberanței. Gesticula cu mânuțele prin aer și-mi explica ce fel de lucruri o să facă. Dincolo de orice altceva, nu doar că-și amintea jocul acela, ci dorea să-l mai folosească, spunându-mi în câteva cuvinte că înseamnă pentru el posibilitatea de a da o formă reală lumii în care dorea el să se joace. Îmi spunea într-un limbaj simplu că poate realiza de-adevărat ceea ce visează și că poate transforma planurile lui în realitate.
Am conștientizat încă odată cât de particulare sunt trăirile copilăriei, cât de simple și de clare. Pune la îndemâna unui copil niște bucăți reale, și el le va modela dându-le forma viselor sale. Nu va adapta visele lui la o formă reală, ci va recompune realitatea într-o formă a visului sau, mereu și mereu alta, surprinzându-ne prin varietate și originalitate.
Nu e nimic greu în a lăsa copiii să se bucure de lumea lor, să și-o facă după propriile reguli și vise. E nevoie doar să le privim zâmbetele și entuziasmul, și vom fi pentru totdeauna captivați și cuceriți de copilarie și de imaginația ei, de incredibila putere pe care o are asupra noastră. L-am sărutat pe frunte în timp ce mă îndreptam spre telefon. “ Sper să fie imagination la club, cu siguranță trebuie să fie….”