Balcestiul de odinioara

28/06/2024

Țārancā în costum popular din Bālceşti, Vãlcea (1930-1940).
Sursa: Vâlcea în imagini și documente

28/06/2024

”Troițe în Bălcești, județul Vâlcea” foto: J. Fischer, 1935, anul trecut pe verso nu este și anul realizării fotografiei.
Sursa: ww.delcampe.net via Enciclopedia Vâlcii

28/06/2024

”SALUTARE DIN BĂLCEȘTI - VÂLCEA - HOTEL IOAN DAVIDESCU” - carte poștală monocromă, necirculată, începutul secololului XX, aprox. 1900-1910.
Sursa: [www.anticariat-unu.ro](http://www.anticariat-unu.ro/) via Enciclopedia Vâlcii

Aveți informații despre acest hotel? 🤔

02/12/2023

Foarte multe informații de valoare! 🤍

Înconjurat de peisaje fermecătoare, Conacul Otetelișanu este o perlă a patrimoniului nostru și o fereastră deschisă spre trecutul bogat al României. Între ac...

30/11/2022

Iunie 1988 🤓🎓📸🎨👩‍🎨

26/11/2022

Probabil undeva în jurul anului 1987. 🥳

20/11/2022

Mulțumim domnului învățător, Marian Covrig, pentru această fotografie!

CHITARIȘTII!!!
Rândul de sus: IONEL GRIGORIE, MARIAN COVRIG, EMIL GĂITĂNARU,TITEL VĂDUVA și DAN FAURESCU
ÎN URMĂ CU 25 de ANI!!

🤍

18/11/2022

Mulțumim tare mult domnului învățător, Marian Covrig, pentru această amintire! 🤍

1997 AMINTIRI!!!!
LA GHIOROIU,la ION CIOBANU
de la stânga la dreapta:
Ilie Seimeanu- tobe
Vasilică Oprea- orgă FARFISA- prima orgă pe fostul raion OLTEȚU
- DANA BUDUROI -voce
- Teodor ( TUDOR) GHIVICI- instrumente de suflar și solo voce
- nenea JEAN GHEORGHE- vioară
- CRISTI COVRIG- chitară, solo voce
ION( SĂNGE DE IEPURE- acordeon
- MARIAN COVRIG- acordeon, diverse instrumente, solo voce- CONDUCATORUL FORMAȚIEI PROFESIYM- BĂLCEȘTI

09/10/2022

Biserica „Sfântul Ilie“ din Craiova - mândria familiei Otetelişanu - ctitoria vornicului Ilie Otetelişanu.

În testamentul său descoperit ulterior la Mănăstirea Hurez, boierul îşi numea ctitoria „a mea dulce nădejde, biserica mea din Craiova”, lucru care fixează în timp existenţa bisericii, arătând totodată şi ataşamentul ctitorului faţă de ea.

Istoricul Petre Gârboviceanu fixează ca perioadă de construcţie anii 1710-1725, ceea ce înseamnă că pe la anul 1720 biserica era aproape finalizată.

Ilie Otetelişanu a ridicat mai întâi o bisericuţă modestă, cu un singur turn, aşa cm rezultă din cartografia anului 1838, privind stricăciunile suferite de biserici în urma unui devastator cutremur. El şi-a ridicat ctitoria în locul cel mai aglomerat al oraşului, între târgul permanent al Craiovei şi Târgul din Afară.

În timp, Biserica „Sfântul Ilie” a fost adoptată ca un simbol de cei ce locuiau în această zonă,

Ctitoria Otetelişenilor este ultima biserică pictată de maestrul Tattarescu.

După moartea ctitorului, urmând obiceiului vremii, acesta a fost îngropat chiar în curtea bisericii, mormântul păstrându-se şi astăzi.

Fostă mănăstire
Biserica „Sfântul Ilie” a fost înzestrată de boierul Ilie Otetelişanu cu numeroase moşii, fiind cotată printre cele mai bogate biserici ale oraşului.

Cu sprijinul financiar al parohiei „Sfântul Ilie”, a luat fiinţă şi a funcţionat Şcoala de fete Lazaro-Otetelişanu, , înfiinţată prin strădania boierului Iordache Otetelişanu, fiind totodată şi prima şcoală centrală de fete din Ţara Românească.

Credit foto: Turist prin România 😊

30/09/2022

"Cam pe la anul 1593, pe locul unde actualmente este satul Otetelișu există câteva bordee, case de bârne și ce se zice că purta numele de satul Cerna dupe numele apei Cerna.

Și în intervalul de la acea epocă și până pe la 1609, intrând în țară, pe lângă alte numeroase invasii și invadația Nemților supranumiți Nemți cu coadă, pe care, armata Română, dupe ce i-a bătut cumplit pe locul numit Craiovița (unde a existat orașul Craiovița) de lângă Craiova actuală, i-a luat pe goană spre granița Austriacă.

Aici la Oteteliș încingându-se din nou lupta, Românii cu ostașii și bravii săi panduri (se zice de sub Mihai Viteazul) a bătut asemenea și mai cumplit și chiar nimicit aproape cu desăvârșire Armata Austriei, omorându-le chiar pe marele lor general Otetil, îngropându-l într-un șanț în mijlocul satului lângă apa Oltețul și cu el împreună pe toți numeroșii morți ai armatei Austriace (cam la 4000 soldați), formând pe mormântul lor o movilă mare de pământ, pe care cu timpul, a desființat-o prin măcinare apa Oltețului.

În acest timp nu se poate aprecia cine era proprietarul moșiei, însă ceva mai târziu, s-a recunoscut familia Otetelișenilor, derivată de la numele satului Otetelișu.

De la acea epocă moșia a coborât succesiv de la membru la membru din familia Otetelișenilor, până pe la 1778, când se afla ca proprietar Iordache Otetelișanu, Șerban Otetelișanu, care în timpul revoluției de la 1818-21 de sub Tudor Vladimirescu, aflându-se la Oteteliș și Benești împreună cu întreaga lor familie și alte familii de boieri, la număr 32 persoane și încongiurați în culele lor (case înalte cu două etaje, solide) de către Arnăuți și Zavergii, jefuindu-i de averile lor și amenințându-le viața cu moartea, pe de o parte încingându-se lupta cu arme între acești jefuitori și boeri care se apărau vitejește și dau focuri din cule omorând 3 din hoțomani, iar pe de altă parte Șerban și Iordache Otetelișanu scrise lu Tudor la 3 Martie 1819 sosi cu parte din oștire la Benești și Oteteliș prinsă pe jefuitori; omorî pe loc pe doi din ei ale căror capete le trimisă într-o traistă lui Iordache și Șerban Otetelișanu împreună cu toată averea ce i se jefuise, drept semn de asigurare că nu i se va mai întâmpla nimic, la vederea cărora capete, femeile boierilor rămaseră înspăimântate, dar pe drum asigurate și salvate contra morței sigure ce le amenința din minut în minut.

De la Șerban Otetelișanu moșia s-a coborât prin moștenire la fiul său, marele filantrop Ion Otetelișanu, stăpânind-o până la 1888 dec. 4, când prin mărețul act de binefacere din 19 Martie 1876 a dat o danie împreună cu alte 2 moșii și mai mari marelui bărbat Ion Calenderu, în scopul de a înființa un institut de fete orfane, unde li se va da instrucție solidă spre a deveni bune mame de familie fără pretenție de lux și acest ilustru bărbat, împins de marele său sentiment nobil pentru fericirea poporului Român, prin actul său de danie din 19 Noiembrie 1893 dăruiește toate aceste moșii și alte imobile Academiei Române."

1896 aprilie 15, București
"Studiu preliminar asupra moșiei Otetelișu"

29/09/2022

1854 mai 10, Otetelișu

"Sărut mâinile

Leliâico scrie-mi cm te afli despre sănătatea ăi toți copiii, copilele. Eu slavă Domnului sunt sănătoasă, până acum.
Aicea la Oteteliș urmez băile de fier, mă plimb prin grădină. După aicea nu știu nimic. Pe toți copiii îi sărut dulce și complimenturi multe din parte-mi.

A dv. plecată soră
Safta Câmpineanca

Rosetti, Radu R., O despărțenie în anul 1850.

27/09/2022

"Biserica de curte, paraclis al curții , a fost construită cu destinația de urmărire a slujbei, de necropolă a stăpânilor curții și a familiilor lor, dar și ca biserică a satului. Era plasată în afara incintei conacului.

Prin caracteristicile sale, biserica aparține stilului de arhitectură postbrâncovenească a secolului al XVIII-lea. Cu o frumoasă înfățișare exterioară, cu proporții armonioase, edificiul se impune prin sobrietate și de bun gust.

Pe pereții de vest, nord și sud, se află portretele ctitorilor amintiți în pisanie, cu jupânesele și copiii lor, izvor prețios pentru vieții din trecut, a costumului epocii. În stânga ușii este reprezentat Radu Otetelișanu, susținând cu stânga macheta bisericii aflată deasupra ușii. În dreapta, soția sa, Anița, susținând cu mâna dreaptă macheta bisericii și având mâna stângă pe creștetul unui copil.

Biserica este pictată în frescă, suprafața pictată fiind de 670 mp. Pictura de la 1774 împodobește întreaga biserică, este foarte bogată în scene, cu medalioane pe arcuri și frumoase figuri de sfinți, expresive și în plină mișcare. Are un colorit superb, ce s-a menținut destul de bine, mai ales în altar.
Nu se cunoaște numele pictorului. Pictura a fost restaurată în anul 1975."

~ Ion Obretin