02/09/2025
📍Ziua 3 pe VT: Sercaia-Viscri
Ultima zi pe Via… nu stiu daca ati patit si voi, dar eu de fiecare data cand am mers pe via transilvanica, in prima si in ultima zi am avut la fel de multa energie. Poti pedala mai repede, dar nu vrei sa se termine. Toata experienta pe via te incarca cu o energie greu de descris in cuvinte. E greu si obositor, dar merita pentru tot ce primesti inapoi.
Daca tot pot pedala, ma pornesc la 12:30 din Sercaia si apuc sa vad movilele din Sona d**a o ora de pedalat. Clar am urcat bicicleta pe doua dintre ele, ca daca tot am urcat pana la cer si inapoi, ce mai e doua trepte😅 d**a ce m-am bucurat de peisaj, am pornit sa vad casa lui Stefan Câlția, un pictor contemporan cu niste lucrari foarte frumoase inspirate din traditie si divinitate. El era la Bucuresti, dar am sunat la nr de pe poarta si mi-a raspuns Mihaela, un om fain din Sona, ghid turistic, care are grija si repara cat poate ce e stricat prin sat si pune in valoare locul cu povestile spuse din generatie in generatie.
M-am pierdut si bucurat sincer 2 ore pe la Sona. (Din germana Schön a, frumoasa) Cu toate ca inca tot voiam sa mai povestesc si sa intreb una alta, incerc sa ma pun pe drum, Mihaela avertizandu-ma ca vin niste dealuri mai grele. Primul a fost mai lejer, soarele te mai deranja putin, dar la al doilea deal, am avut de impins bicicleta destul de bine pana mi-a venit ceasul 😅 este o borna cu gnomon care iti indica cat e ceasul in functie de soare. Cred ca e elvetian. Totul merge ceas!
Era cam 4 spre 5, deci 4:30, trec de niste stane, cainii nu au fost o problema pe acest tronson, d**a vine coborare spre Ticusu Vechi unde am prins magazinul deschis si doi localnici, unul dintre ei repetandu-mi cred ca de vreo 10-15 ori ca cm de merg singur? Ca nu mi frica? Ca e mai fain cu coleg sau colega. Mai ai cu cine povesti. Da, e frumos si cu oameni, dar cand mergi singur afli mai multe despre tine, traiesti mai intens toate momentele, ai ritmul tau, linistea si gandurile tale. Mie imi place, si de fiecare data descopar ceva nou la mine. Merita incercat!
De la Ticusu vechi, pana la Jibert mai ai si ceva asfalt, merge repede cu bicicleta, dar de la Jibert mai e o urcare lunga, dar si ultima. Soarele apunea incet si eu pedalam cat mai repede sa nu ma prinda seara spre Viscri. Multe lemne taiate, padure frumoasa si garduri electrice pe pasuni cu vaci si hop, ai ajuns pe un deal de unde se vede biserica fortificata din Viscri. Am rasuflat usurat si am inceput coborarea pe o portiune destul de dura pentru biciclete pana in Viscri. Era seara deja, eu eram mai linistit chiar daca nu vorbisem de o cazare sau o curte unde sa pun cortul. Pana la urma am campat in parcarea de la Viscri unde m-am bucurat de stele si am savurat toata aceasta aventura si amintirile cu care voi ramane mereu! Via transilvanica are un loc special in sufletul meu! 🙌
