06/10/2025
PETRE ȚUȚEA, 123 de ani de la naștere
„Un om care a vorbit enorm în viața lui a reușit să rostogolească, la sfârșitul ei, lucrurile esențiale despre Dumnezeu, om, moarte și eternitate în cele mai puține cuvinte. A vorbit de fapt despre tot, dar a vorbit dinlăuntrul unei concepții , adică a unei gândiri care și-a găsit reperele și care se poate pronunța, pe cont propriu, în orice privință. A vorbit despre om, dar întotdeauna despre om raportat la logica lui Dumnezeu, despre sfânt, erou, geniu și idiot, despre impostor, despre libertate și egalitate, despre cunoaștere și adevăr,despre democrație și liberalism, despre comunism, despre rugăciune și credință, despre revelație și inspirație, despre politică, despre știință, despre creație, despre tehnică. A vorbit apoi despre popoarele lumii și despre comunitatea oamenilor înlăuntrul căreia și-a petrecut destinul: despre poporul român. A vorbit, în sfârșit, despre sine.” (Gabriel Liiceanu)
Cum singur spune, Țuțea s-a revărsat în alții. Când apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urmă , cristaline, șlefuite de patimă, suferință și inteligență, câteva sute de „vorbe memorabile.”
"Eu m-am lămurit că un om care vrea să fie bogat nu este un păcătos. Spunea odată un preot bătrân: Circulă o zicală că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantităţi, şi te mişti în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie şi prin toate imperfecţiile legate de orgoliu şi de pofta de stăpân."
