29/06/2026
Drapelul nu e doar o bucată de pânză, el a căpătat suflet.
Atâta suflet cusut în el căci a fost acolo : la revoluțiile din 1848 și anul istoric 1859 când românii cereau să bea libertate visând Unire. La 1877 când era în fruntea oștirilor deschizător de drumuri spre independență. La 1918 a purtat îndeplinirea visului unei întregi națiuni. În 1940 a privit lacrimile unui popor sfâșiat și despărțit de granițe.
Drapelul a fost acolo: în prima linie, purtat de atâtea mâini, prin noroiul din tranșee sau falnic ridicat peste invadatori, a văzut atâtea trupuri secerate și a stat apoi peste atâtea piepturi de eroi.
Dacă cel care-l purta era străpuns, următorul sărea și-l ridica din țărână, până la ultima suflare de român, drapelul nu avea ce căuta în mâinile inamicului. Pentru că nu era doar o bucată de pânză, el a căpătat suflet. Era unul dintre ei și nu-l lăsau abandonat în urmă.
Oriunde v-ați afla, în granițele țării sau în afara ei, ridicați tricolorul și fiți mândri că sunteți români.