23/08/2026
Radu Tanase (06.02.1920 - 09.01.1980), fiul cel mic al prea bine cunoscutului, om de teatru de revista, cupletist - Constantin Tanase, a jucat hochei pe gheata in perioada interbelica, fiind unul dintre importantii jucatorii din cateva echipe bucurestene dar si din nationala Romaniei.
"Istoria Hocheiului pe Gheata interbelic din Romania" - (Iuliu Becze, Mihai Covaliu, Dan-Cătălin Buzdugan - Bucuresti, 2026) - face numeroase referiri (peste 400) pentru activitatea sportiva desfasurata de Radu Tanase, inca de la debutul sau in echipa Liceului Lazar din Bucuresti, unde a inceput hocheiul pe gheata la jumatatea anilor 1930, si pana la participarile cu echipa nationale la editii de CM despre care am facut prezentari pe aceasta pagina. Povestea lui Radu Tanase va continua si in urmatorul volum al "Istoriei".
Si fratele sau mai mare - Aurel (Aurica) Tanase a jucat hochei fara insa a obtine rezultatele si capata faima fratelui sau. Radu Tanase a fost casatorit cu Otilia Dlugosch, sora unui alt legendar jucator bucurestean, participant cu nationala la turnee de campionat mondial - Hans-Johan ”Hansi” Dlugosch. Otilia Tanase a jucat la randu-i hochei in Bucurestiul interbelic.
Radu Tanase a dat interviuri in presa sportiva (care l-a adulat dar si criticat deseori) si relatari despre activitatea sa sunt prezente in memorii ale altor jucatori, cm sunt cele ale lui Victor 'Vivi' Petrescu.
Parte dintr-un astfel de interviu (Gazeta Sporturilor, 25.02.1938 - interviu realizat de Constantin Ligdopol d**a CM - Praga - 1938) in continuare:
- - - - -
"Eri, au sosit în Capitală, venind dela Praga, jucătorii Radu Tănase, Tomovici și Teodorescu cari au făcut parte din echipa
României ce a jucat la campionatul mondial de hockey... Întâmplător, mă aflam pe patinoar când și-a făcut apariția Radu Tănase, cel mai talentat jucător din tânăra generație. Foarte amabil, proaspătul internațional ne-a făcut unele destăinuiri, extrem de interesante în legătură cu marea competițiune:
– Făcând această deplasare, își începe interlocutorul nostru declarațiile sale, jucătorii români, și mai cu seamă cei tineri, am profitat enorm. Pot afirma chiar că, asistând la un campionat mondial un jucător, mă refer la ai noștri, învață mai mult decât dacă ar juca în țară timp de 20 de ani! Abea acum îmi pot da cu adevărat seama ce înseamnă hockey-ul pe ghiață.
– Spune-mi ceva despre echipele participante?
– Cea mai bună echipă Canada. Cei mai buni individuali Anglia. Echipa cea mai omogenă Cehoslovacia. Cea mai însuflețită Germania. Formația cea mai neregulată Statele Unite. Echipa surpriză Letonia. Cea mai mare deziluzie Elveția. Formația cu cea mai constantă formă Suedia. Echipa cea mai nenorocoasă Austria.
– Ce impresie ți-a făcut echipa noastră națională? Performanțele pe care le-a realizat sunt normale?
– România a jucat slab. Am convingerea că reprezentativa noastră n-a fost bine alcătuită. Au făcut deplasarea la Praga oameni cari, fără supărare, n-aveau ce căuta în lot și în schimb au fost sacrificați jucători cari de multă vreme și-au cucerit galoane pentru a figura într-o adevărată echipă a României...
– Ai jucat contra Elveției, debutând ca internațional. Ce senzație ai avut?
– Când oficialii mi-au spus că voi figura în echipa ce va fi opusă Elveției, am crezut că glumesc. Seara însă, când mi s-a dat echipamentul, nu mai îmi găseam locul. Eram emoționat. Am intrat pe ghiață în linie cu Botez și Teodorescu. Aveam în față pe faimoșii Toriani (Richard ”Bibi” Torriani, n.a.), Catini I și Catini II (cei doi frați Ferdinand, ”Pic" Cattini și Hans Cattini, n.a.). Am jucat slab, deși oficialii și ceilalți coechipieri spun că… am fost bun. Dar ce putem să fac la un campionat mondial și mai ales când trebuia să-l țiu pe Torriani? [n.a. celebrul Bibi Torriani care da astazi numele unui prestigios premiu IIHF pentru a onora contributiile remarcabile aduse echipelor nationale, premiu castigat in 2024 de Dezideriu Varga].
– Dar cm a marcat Teodorescu, punctul de onoare al României?
– Teodorescu! N-a înscris el. Punctul nostru l-a marcat Hugaru, care a primit puckul dela Suck...
– Ceva despre publicul praghez?
– Sportiv, chiar foarte sportiv. Pentru România a avut o simpatie deosebită. În toate matchurile pe care le-am susținut, am fost tot timpul încurajați.
– Care reprezentativă a practicat jocul cel mai dur?
– Canada. Și aceasta în ciuda faptului că toți jucători sunt tineri ca să nu spun copii. În medie cei 9 jucători ai echipei au abea 19 ani!
– Dar cel mai fair?
– Elveția...
Radu Tănase, bine dispus era pornit pe destăinuiri dintre cele mai interesante. Elanul său tineresc și forma frumoasă a expunerii m-ar fi făcut să-l ascult încă multă vreme. Dar o nostimă duduie blondă s-a apropiat și l-a invitat la un ”Damen Vals”. Bine crescut, Radu Tănase n-a putut să o refuze...”.
- - - - -
In colectia Crosa si Puc se pastreaza permisul de acces al lui Radu Tanase la Olimpiada de Vara - Berlin 1936 cand acesta, alaturi de Aurel Tanase, Vivi Petrescu si alti 30 de tineri, a insotit ca invitat delegatia Romaniei la eveniment, permis prezentat in imaginile atasate postarii.
Un alt document (tot din colectia Crosa si Puc) - Brevetul de acordare a "Insignei de International [Sportiv] clasa I-a pentru participare la jocuri internationale de hockey (1943)" il voi prezenta cu o alta ocazie.