28/08/2026
320 de pisici negre - Rodica Ojog-Brasoveanu
Englezul Ned Morton, parte dintr-o asociatie a celor mai mari infractori europeni, vrea sa-si faca iesirea din scena in glorie odata cu gasirea Fecioarei din Insula Grotelor, statuie din aur, in marime naturala a Madonei. Pentru asta trebuie sa ajunga la Bucuresti si sa scoata din inchisoare o doamna care reprezinta singura lui pista. Insa printr-o serie de intamplari bizare, cea pe care o ajuta sa evadeze este nimeni alta decat Melania Lupu, arestata finalmente de Maiorul Cristescu.
Printr-un joc actoricesc debordant, Melania se integreaza perfect in misiunea englezului, ba chiar il convinge ca e esential sa il aiba alaturi si pe motanul Mirciulica.
Care va fi deznodamantul pentru personajul nostru preferat si motanul ei?
Vineri, 28 august, se împlinesc 81 de ani de la naşterea prozatoarei şi romancierei Rodica Ojog-Braşoveanu, devenită celebră după scrierea unora din cele mai fascinante aventuri poliţiste ale literaturii române. Ea i-a avut ca modele pe Edgar Wallace, Georges Simenon, Karl May, iar dintre autorii români, pe Theodor Constantin şi Haralamb Zincă, fiind supranumită de criticii vremii – Eugen Barbu şi Emil Mânu, „Agatha Christie a României”, romanciera engleză influenţându-i în mod evident stilul prezentat în cărţile sale.
S-a născut la 28 august 1939, la Bucureşti, într-un bloc din cartierul fostei operete, pe lângă podul Izvor, în apropierea Tribunalului Bucureşti, fiind fiica Anei Ojog, profesoară, şi a lui Victor Ojog, avocat.
În primii ani ai copilăriei, tatăl său, fost deputat liberal, a fost arestat şi întemniţat de mai multe ori.
A urmat primele clase la școala „Maison des Français”, fiind terorizată de matematică, pe care o considera o materie „infamă”, iar în perioada 1948-1955 a urmat Liceul „Domniţa Ileana”, azi „Mihai Eminescu”.
Se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, de unde, în 1956, este exmatriculată şi arestată sub acuzaţia de solidarizare cu susţinătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta.
În anul 1962 este reabilitată după un an petrecut ca muncitoare în fabrica de medicamente “Galenica” (unde a devenit, aşa cm cerea regimul, fruntaşă în producţie cu activităţi obşteşti – la brigadă, la echipa de dansuri, la gimnastică, la cor, etc.), şi este admisă la Facultatea de Ştiinţe Juridice din Iaşi, absolvită în anul 1967.
După încheierea studiilor pe care şi le dorise, a început să profeseze avocatura, meseria pentru care se pregătise, în condiţiile în care regimul politic se mai relaxase şi părea că nimic nu va putea să-i schimbe tinerei avocate făgaşul pe care, în sfârşit, reuşise să se stabilizeze.
În această perioadă se căsătoreşte cu actorul Cosma Braşoveanu.
În anul 1969, debutează în literatură cu un scenariu de televiziune – „Crima din Cişmigiu”, iar doi ani mai târziu publică romanul „Moartea semnează indescifrabil”.
Ca urmare a succesului publicistic a renunțat la avocatură, după șapte ani de practică, și s-a dedicat exclusiv literaturii.
