30/08/2026
🐶 Pentru Ioana, prima vizită la ASPA a însemnat începutul poveștii cu Trico. După un timp, un târg de adopții a adus-o din nou în fața unui câine care avea să devină parte din familie. De data aceasta, Hopy.
„Povestea noastră cu ASPA a început cu primul nostru câine. A fugit de acasă și a ajuns la ASPA Mihailesti. Când am mers să-l luăm, fata mea mi-a spus: «Hai să mai adoptăm un câine». I-am zis că nu putem atunci, dar dacă se mai întâmplă să fugă și să ajungă la ASPA, adoptăm unul. Și s-a întâmplat. Așa a apărut Trico în familia noastră. Era foarte mic, avea cam o lună sau două, un câine tare frumos și sufletist. Între timp, primul nostru câine a murit de bătrânețe, iar Trico a rămas singur. După doi ani, ne-am gândit că nu e corect să-l lăsăm singur. Fata mea urmărea pagina ASPA Mihăilești și a văzut că urma să fie un târg de adopții la ParkLake. Așa am ajuns acolo. Eu eram hotărâtă: vreau un câine mic, pufos și plin de energie. Până atunci, fata alesese un câine, băiatul un câine, iar acum venise rândul meu. Și atunci l-am văzut pe Hopy. Când l-am văzut, mi-au dat lacrimile. Am simțit pur și simplu o conexiune cu el. Nu era pufos, dar era foarte jucăuș și foarte drăgălaș. Fata îmi tot spunea să mă uit și la alți câini, dar eu deja mă hotărâsem: «Gata, ăsta e». Și așa a ajuns Hopy acasă, la Trico. La început, fiecare stătea în colțul lui. După aceea au început să se joace și, încet-încet, au devenit nedespărțiți. Hopy are un an și jumătate, iar Trico vreo opt ani. Și ironia este că Hopy, pe care eu îl voiam mic și pufos, a ajuns mai mare decât Trico. Și foarte vocal! Cred că îl aud și vecinii de pe două-trei străzi mai încolo. Pentru mine, asta e chiar un lucru bun. Copiii mai pleacă, eu sunt mult timp singură, iar când îl aud lătrând simt că am un mic bodyguard acasă. Deși, dacă e să fim sinceri, Hopy este cel mai sperios dintre ei. Nu atacă pe nimeni. Doar anunță foarte convingător că se întâmplă ceva. Este și foarte iubăreț, dar are și talent la năzbâtii. Mi-a făcut praf ghivecele cu flori, așa că acum am doar ghivece suspendate. 😄 Odată am lăsat și o carte afară și am găsit-o “citită”. Cred că avem un câine cu o pasiune pentru lectură. A învățat repede rutina și programul nostru. Când îi arăt palma, știe că trebuie să stea cuminte și se așază imediat. A înțeles că urmează mângâieri. Dar imediat ce mă ridic, vine după mine: «Hai să ne mai jucăm!» Cel mai mult îmi place să-i văd împreună. Hopy îl provoacă mereu la joacă, Trico îi mai pune limite, mai ales când vine vorba despre mâncare, dar se completează foarte bine. Iar când Hopy se sperie de zgomote puternice, vine și se lipește de mine. Atunci îți dai seama câtă încredere poate avea un câine în omul lui. Dacă cineva mă întreabă de ce să adopte și nu să cumpere, răspunsul meu este simplu: sunt atâtea suflete care așteaptă doar să le bagi în seamă. Nu trebuie decât să le dai o șansă, puțină dragoste și puțină răbdare.”
Adoptă un cățel ASPA și vei fi mai fericit! ❤️
