Patronatul Naţional Român (PNR), s-a infiintat la data de 1 iunie 1990.
În paralel cu eforturile dedicate configurării structurilor organizaţionale din teritoriu şi ale celor din plan central – fondatorii şi-au orientat preocupările şi în sensul creării unui cadru (instituţionalizat) de dialog cu ceilalţi parteneri sociali, dialog prin intermediul căruia structura nou creată şi-a conturat – pe pa
rcursul timpului – identitatea de reprezentantă a intereselor iniţiativei private şi – cu precădere – a intereselor segmentului, deosebit de important, al întreprinderilor mici şi mijlocii care reprezintă – chiar şi în actualele condiţii – cel puţin 70% din PIB. Se poate spune deci că Patronatul Naţional Român s-a definit, încă de la începuturi, ca o structură de competenţă şi de comunicare, având strategii ferm orientate pe direcţia eşafodării unei economii de piaţă funcţionale, a unui mediu de afaceri predictibil şi concurenţial, în acord cu principiile, normele şi mecanismele prevăzute de instituţiile şi politicile Uniunii Europene. Datorita acestui fapt PNR şi-a dobândit o binemeritată recunoaştere ca partener de dialog, având contribuţii semnificative la constituirea unui climat eficient şi constructiv în sfera iniţiativei private. În cele două decenii care s-au scurs de la înfiinţarea sa PNR a reuşit să acumuleze o experienţă considerabilă, realizând totodată adevărate performanţe organizaţionale: filiale patronale în toate judeţele ţării; membri în 13 ramuri de activitate economică; afilieri importante de entităţi patronale cm sunt Federaţia Transportatorilor Rutieri din România, Federaţia Patronatelor Serviciilor de Securitate, Asociaţia Reţelelor de Farmacii din România, Asociaţia Patronală a Producătorilor, Importatorilor şi Furnizorilor de Dispozitive Medicale. Structură confederativă ( a cărei reprezentativitate la nivel naţional a fost recunoscută oficial încă din anul 1997), PNR reuneşte, în momentul de faţă, între membrii săi, un număr de peste 4600 societăţi comerciale. Nu mai puţin importante sunt nenumăratele iniţiative şi dezbateri în care PNR s-a implicat în mod direct prin specialiştii săi, contribuind la elucidarea unor teme de interes patronal sau legislativ; la fel de semnificative au fost luările de poziţii în Comisiile de lucru privind elaborarea sau implementarea strategiilor guvernamentale de aderare a României la Uniunea Europeană: sistemul de pensii private, iniţiativa introducerii votului uninominal sau contribuţia foarte importantă la Legea Patronatelor.
În ultimii ani un fapt a devenit evident: România, ca şi întrega Europă, este traversată de o gravă criză financiară, economică şi socială. În plus – zi de zi constatăm cu toţii – se conturează şi perspectiva confruntării cu efectele, la fel de îngrijorătoare şi grave, ale unei crize de natură politică. Totalitatea angrenajelor economico-sociale este din ce în ce mai profund afectată de consecinţele acestui întreg complex de situaţii nefaste. Aşa cm se prefigurează lucrurile, prezentul pare să declanşeze – atât în economie cât şi în întreaga societate românească – o numărătoare inversă. Mult-aşteptata – şi până de curând mereu anunţata – ieşire din criză nu se întrevede la orizont. In fapt ea devine chiar inconceptibilă dacă, în sfera decizională, problematicile deosebit de complicate care încep să domine şi să altereze decisiv mediul de afaceri nu vor beneficia de o atenţie cu totul specială. N-ar trebui să se piardă din vedere nici faptul că segmentul iniţiativei private – care, după ce a suportat numeroasele disfuncţii ale tranziţiei – acum este obligat să suporte şi considerabila povară a costurilor crizei fiind chiar primul care – în urma unor decizii aberante – deja a şi fost atins de efectele acesteia. Din perspectiva exigenţelor impuse de confruntarea cu realităţile dure ale anului 2010, eforturile PNR continuă să se concentreze în direcţia unificării întregii mişcări patronale sub umbrela Alianţei Confederaţiilor Patronale din România(ACPR), alianţă la a cărei configurare PNR a avut o contribuţie importantă, numărându-se printre principalii membri fondatori. (Menţionăm faptul că ACPR este singura structură patronală recunoscută pe plan internaţional, membră a organizaţiilor internaţionale OIP şi Busines Europe.) S-a pierdut din vedere sau – cu bună ştiinţă ? – a fost « uitat » un aspect deosebit de important : Carta Europeană a IMM-urilor, semnată şi de România la Maribor în urma cu nişte ani, prevedea, în mod expres, ca IMM-urile să fie asistate din toate punctele de vedere. Evident, lucrurile nu s-au petrecut astfel. Şi asta se resimte cu atât mai greu în condiţiile actuale ale efectelor de criză. Investitorul privat este, în continuare, tratat cu o nepăsare devenită endemică sau – şi mai grav – este discriminat în raport cu întreprinderile mari. Deşi, în mod normal, IMM-urile sunt considerate peste tot în lume, coloana vertebrală în structura tuturor marilor economii. Prin multiplele sisteme şi canale comunicaţionale, formale sau informale, se ştie că democraţia beneficiază de un complex de instanţe, de fapt instrumente mobilizate în slujba raţionalităţii, prin care – practic – se asigură fiabilitatea mecanismului social. Din punctul nostru de vedere Dialogul Social Participativ face parte din rândul acestor indispensabile instrumente, asigurând în felul său specific, drenarea – în dublu sens – a fluxului informaţional între societatea civilă şi zonele de decizie. Ceea ce, evident, la momentul actual, decidenţii par să fi uitat cu desăvârşire. Din această perspectivă în PNR mizează, totuşi în continuare, cu fermitate pe o abordare (la cel mai înalt nivel decizional) a problematicilor privitoare la dezvoltarea economico-socială a României pe baza acestui tip de dialog. Este unul dintre punctele de vedere pe care îl socotim esenţial în perspectiva atenuării efectelor crizei şi ieşirea cât mai grabnică din recesiune:
Un capitol aparte în activitatea PNR, îl reprezintă preocuparea faţă de calitatea forţei de muncă. În buna tradiţie a patronatelor europene încă de la constituire, atenţia acordată acestui domeniu a fost primordială dat fiind multitudinea de factori cu implicaţii şi incidenţe mai mult sau mai puţin directe asupra fenomenului de piaţă a muncii. Nivelul de calitate a resurselor umane în orice întreprindere este recunoscut ca factor esenţial. In toate ţările dezvoltate din Uniunea Europeana, ca si in statele dezvoltate din regiunea Asia-Pacific, guvernele si uniunile patronale au acceptat, de comun acord, ca o forta de munca eficienta si competitiva si un sector educational sensibil la schimbarile ce au loc pe piata muncii, sunt fundamentale pentru atingerea performantei in economie. De mai bine de un deceniu sistemul de educatie si formare profesionala din Romania se declară – formal, dar numai formal - într-un proces de continuă modernizare şi reformă. Şi totuşi coerenţa schimbărilor şi modernizării rămân încă suspendate sub mari semne de întrebare. In temeiurile unei experiente de peste două decenii, PNR consideră ca disfuncţiile ce se inregistreaza in domeniul formarii profesionale se datoreaza in principal abordarii ei ca fenomen izolat, decupat din contextul mediului actional in care se manifesta o multitudine de determinari. Intre acestea se disting cu claritate mediul de afaceri, contextul legislativ si fiscalitatea. O analiza, chiar superficiala, demonstreaza ca interdependentele ce se nasc pe această conjunctură nu sunt deloc stimulative. Tinand seama de faptul ca fiscalitatea in Romania este sufocanta, ca nivelul costurilor unui loc de munca este, pentru angajatori, deosebit de ridicat, proportia reala a resurselor pe care IMM-urile o aloca formarii profesionale ramane considerabil scazuta. Desi 88% din angajatori sunt convinsi si sustin necesitatea ridicarii continue a nivelului calitativ al fortei de munca, statisticile arata ca 44% din firme chiar dacă au strategii de dezvoltare a resurselor umane, numai 33% sunt cu adevărat în măsura să includă respectivele strategii in programele de dezvoltare ale companiilor. Şi – între acestea din urmă – numai un procent de 40% au fost în măsură să- şi aloce un buget special pentru formarea profesională. Este de asemenea, semnificativ că doar 20% din firme dispun de personal angajat cu retribuţii în domeniul formării profesionale. O stare de lucruri ce trebuie avută în vedere e şi aceea că toate şcolile din România asigură, la absolvire, documente atestând pregătirea pentru o profesie/ocupaţie. Ceea ce, totusi, nu garantează o calitate reală a pregătirii din punct de vedere al exigenţelor la angajare. Fenomenul este evident dacă se ia în consideraţie numărul de absolvenţi refuzaţi pe piaţa muncii. Explicaţiile sunt la îndemana oricui analizează sistemul actual:
- preponderenta caracterului informativ al pregatirii scolare;
- lipsa unei instruiri realizate pe individ, in puncte de lucru si in situatii profesionale autentice;
- nearmonizarea proceselor de pregătire sub raport cu cerinţele reale ce se manifestă pe piaţa muncii. Dar un asemenea demers nu devine realizabil decât in condiţiile in care s-ar produce o antrenare directă şi amplă a angajatorilor in reproiectarea şi desfaşurarea principalelor componente ale sistemului. Este limpede ca numai astfel se pot delimita, în mod, real traiectoriile şi dimensiunea calitativă pe care urmează să se înscrie cererea viitoare de forţa de muncă. Este – în acelaşi timp – si condiţia pe baza căreia se poate descifra relaţia dintre cererea socială de formare profesională (care emană de la individ), şi exigenţele determinate de sistemul productiv aflat în plin proces de restructurare; apoi, între acestea două şi oferta învaţământului profesional şi tehnic, prin prisma unei gestiuni previzionale a resurselor umane. Patronatul National Roman a susţinut, atât în cadrul CES (Comisia de invatamant, cercetare, cultura), cât şi în cadrul altor structuri si programe, demersurile privind schimbările de paradigmă în sistemul de formare profesională, considerând că – şi prin aceasta – îşi exercită rolul in amplul proces de integrare a Romaniei in structurile europene. De altfel aceasta orientare a PNR se afla in deplina concordanta cu Art. 2 al Tratatului Uniunii Europene ce stabileste ca obiective promovarea progresului economic si social si o rata inalta de ocupare. De asemenea, Art. 125 al Tratatului CE stabileste necesitatea promovarii unei forte de munca calificate si adaptabile si a unei piete a muncii capabila sa faca fata schimbarilor economice . Luand in considerare toate acestea PNR a propus şi a susţinut în repetate rânduri necesitatea utilizarii sistemului fiscal si ca unul din instrumentele de stimulare a formarii profesionalei. Ceea ce – evident – nu a fost luat niciodată în consideraţie la nivelul deciziilor guvernamentale. In acelşi timp patronatul a susţinut, în problema accesului la formarea profesională iniţială şi continuă, o ne esitatea unei împărţiri clare a rolului şi responsabilităţilor între autoritatea publică şi partenerii sociali. Nici aici nu s-a reuşit realizarea unui consens între partenerii de dialog social. Am considerat şi considerăm că este imperios necesară o reconsiderare a factorului uman in dezvoltarea economica prin creşterea gradului de instruire, sporirea rolului ştiintei şi tehnologiei pentru asigurarea unei productivităţi superioare. În perspectivă PNR îşi propune să insiste şi să contribuie la edificarea acelor strategii capabile să susţină cu adevărat interesele intreprinzătorilor particulari, cu precadere a celor mici si mijlocii. Vom continua să pledăm pentru măsuri capabile să încurajeze sustinerea productiei si serviciilor, stimularea reală a creării de noi locuri de muncă, diminuarea fiscalitatii, dezvoltarea de proiecte specifice pentru accesul la surse de finantare ( linii de creditare cu o rată accesibilă - şi stimulativă - a dobânzii. Prin actualul Proiect pe care îl instrumentăm acum dăm un exemplu pe care-l socotim semnificativ şi totodată încurajator şi pentru alţii.
Încă din anul 1990, am început să ne adaptăm acestor responsabilităţi, începând cu crearea unui departament de specialitate puternic, completat cu cadre bine pregătite, concomitent cu iniţierea de noi programe adaptate la necesarul şi cerinţele pieţei forţei de muncă. Intre anii 1990-2004, Patronatul National Roman a organizat programe de formare profesionala a adultilor , in colaborare cu Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca-Ilfov si Agentia Municipala pentru Ocuparea Fortei de Munca-Bucuresti. Din anul 2004, când a intrat în vigoare Ordonanta de Urgenta nr. 129 / 2000, suntem furnizor de formare profesionala autorizati de Ministerul Muncii si Ministerul Educatiei. Cursurile şi programele noastre de pregătire s-au desfăşurat totdeauna în conformitate cu standardele ocupaţionale, dezvoltând competenţe profesionale specifice unor ocupaţii necesare şi cerute pe piaţa muncii, necesare şi unor servicii de calitate, conform standardelor internaţionale. Concret activitatea PNR din acest domeniu poate fi exprimată prin cifre şi grafice:
Din anul 2004 pana in prezent s-au desfasurat 435 cursuri de calificare/perfectionare/initiere, numarul absolventilor fiind de peste 7.000 de persoane. Patronatul National Roman s-a autorizat din anul 2008 in domeniul Sanatate, Igiena, Servicii Sociale in ocupatia de „Infirmier” si pana in prezent s-au organizat 17 cursuri de perfectionare , numarul de absolventi fiind aproximativ de 325 de persoane . Aşa cm sublinia Manuel Barroso în încheierea unuia dintre discursurile pe care le-a susţinut în sesiunea Consiliului Economic şi Social European de la Bruxelles, fenomenul de Criză aduce o serie întreagă de provocări. Dar – tocmai dintr-o asemenea perspectivă domnia sa considera că este util să re-amintească un profund şi semnificativ adagiu rostit cândva de Albert Einstein: „în mijlocul oricărei dificultăţi există şi o oportunitate“. Proiectul nostru încearcă să demonstreze adevărul acestei afirmaţii.
