23/04/2024
† Sfântul Mare Mucenic Gheorghe
Sfânta Biserică este învăluită și astăzi cu mantia unui Sfânt apărător al dreptei credințe, care ne fascinează prin vasta cultură a vremii, precum și prin experiența sa militară: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – purtătorul de biruință. Se cade și nouă celor de azi, să participăm în comuniune la bucuria filiației eclesiale, pentru faptul că suntem fii ai Bisericii lui Hristos, mai bine de două mii de ani. Cerul înstelat ne arată puterea Lui; soarele și luna ne amintesc de strălucirea Lui; florile câmpului și armonia creației ne încredințează că Dumnezeu este frumusețe. Această frumusețe a credinței și a evlaviei a avut-o și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
În cultul Bisericii noastre, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe ocupă un loc deosebit, prin faptul că ziua de 23 aprilie şi numele său sunt imprimate în calendarul bisericesc cu caractere roşii. El este unul dintre creştinii devotaţi învăţăturii şi Învierii Mântuitorului Hristos, pentru care a primit moarte martirică în ziua de 23 aprilie în anul 303. Numele Marelui Mucenic Gheorghe, cât şi ale celorlalţi sfinţi sunt înscrise pe fiecare filă a calendarului bisericesc pentru a fi cinstită în chip deosebit viaţa lor curată, în spiritul dreptei învăţături. Biserica Ortodoxă a împodobit cultul său cu cinstirea sfinţilor, întrucât prin aceasta se sporeşte şi se întăreşte nu numai credinţa şi evlavia creştinilor, ci şi adorarea lui Dumnezeu. Prin viaţa şi activitatea sa, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a arătat ca un vas ales al lui Dumnezeu spre dovedirea adevărului şi slavei divine în momentul când idolatria încerca, după mai bine de trei secole de creştinism, să ţină lumea sub negura necunoştinţei şi să respingă lumina învăţăturii lui Hristos. Religia idolatră era încurajată chiar de împăratul Diocleţian, care a declanşat în mai multe rânduri, valuri de persecuţie încheiate cu multe pierderi de vieţi creştine.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în a doua jumătate a secolului al III-lea, în părţile Capadociei (sau la Beirut) din Asia Mică, dintr-o familie de creştini de neam ales şi cu o frumoasă stare socială. În sânul familiei, el a primit o creştere aleasă şi a fost îndrumat să îmbrăţişeze, ca şi tatăl său, cariera militară, în care s-a afirmat repede, ajungând tribun în armata romană. Prin iconomie divină ajunge omul de încredere al împăratului, care îl apreciază nu numai pentru calităţile sale de mare strateg, ci şi pentru bogăţia cunoştinţelor sale filozofice acumulate de prin locurile pe unde călătorise cu armata romană. Ajuns în vârful piramidei militare romane, el se impune printr-o aleasă comportare faţă de subalternii săi.
Cunoaşterea şi trăirea adevăratei învăţături creştine au contribuit la formarea şi păstrarea profilului religios-moral al Sfântului Gheorghe, care în faţa prigoanei contra creştinilor declanşată de Diocleţian se va alătura celor care slujeau pe Hristos şi îşi dau viaţa pentru El. Văzând câtă nedreptate se face creştinilor, oameni paşnici şi supuşi autorităţii romane, Sfântul Gheorghe, fiind de-a dreapta împăratului, îi spune cu tărie în public că şi el este din rândul celor care Îl slăvesc pe Mântuitorul Iisus Hristos. Din cauza acestei mărturisiri, el este închis, şi în închisoare i se aduc feluriţi înţelepţi necreştini care să-l determine să se lepede de credinţa în Iisus Hristos. Dar încercările acestora au fost zadarnice; chinurile la care a fost supus nu l-au clătinat, ci dimpotrivă l-au întărit în credinţă, iar la aceasta au aderat mulţi dintre cei care vedeau chinurile sale. Printre cei care asistau la înfiorătoarele chi¬nuri suportate de Sfântul Gheorghe se afla şi soţia împăratului, Priscia, care s-a botezat mai apoi, luând numele de Alexandra. Împreună cu ea s-a mai botezat şi fiica sa, Valeria.
Înainte de a primi moartea martirică, Sfântul Gheorghe s-a rugat lui Dumnezeu, iar după ce și-a încheiat rugăciunea, şi-a plecat singur capul sub ascuţişul săbiei. Trupul său a fost aruncat în groapa comună a sclavilor, de unde mai târziu l-au luat creştinii şi l-au dus în oraşul Lida din Palestina. Prin viaţa sa scurtă, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a dovedit multă râvnă şi dragoste pentru învăţătura lui Hristos, pe care a apărat-o şi mărturisit-o cu mult curaj în faţa celor care îl sileau să renunţe la credinţa creştină. Înaintea celor care îl forţau să nege religia creştină, tânărul mucenic Gheorghe nu se înclină şi dădu dovadă de curaj. El se stinge din această viaţă „ca un mucenic nebiruit, ca un pur¬tător de chinuri, ca un apărător al credinţei neînfruntat” (cântarea a 7-a).
Sfintele sale moaşte au săvârşit multe minuni în rândul creştinilor care au cerut ajutorul său, iar în această zi sfântă, întreaga creştinătate ortodoxă îl cinsteşte pe Sfântul Gheorghe prin păstrarea credinţei sale pe care a mărturisit-o şi apărat-o cu preţul vieţii sale. După pilda Fiului lui Dumnezeu care a pătimit din cauza fărădelegilor oamenilor, Sfântul Gheorghe a îndurat toate chinurile pentru ca duhul dreptăţii, libertăţii şi al păcii să domine relaţiile dintre oameni. Exemplul vieţii sale se cuvine împlinit de fiecare creştin prin săvârşirea faptelor bune, deoarece numai în felul acesta se face vrednic de aprecierea şi dragostea oamenilor şi a lui Dumnezeu.
Ca o stea purtătoare de lumină duhovnicească să fim și noi toți călăuziți, în tot ceasul și în toată vremea, spre toate lucrurile bineplăcute oamenilor şi lui Dumnezeu, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea în veci.
Secția de Asistență Religioasă a M.A.I.
