28/05/2026
Miruna Pandele
Vicepreședinte al Partidului Socialist Român
Dragi tovarăși,
Vă mulțumesc pentru șansa de a fi aici în numele Partidului Socialist Român. Suntem cu toții adunați astăzi aici, în acest moment crucial din istoria lumii, când imperialismul ia multe forme, și sunt sigură că voi toți, indiferent din ce parte a lumii proveniți, sunteți foarte familiarizați cu acțiunile sale josnice și vicioase pe tot globul. Din Palestina până în Cuba, din Iran până în Liban, ne confruntăm acum cu un monstru care nici măcar nu se obosește să-și ascundă propria natură prădalnică. Dar suntem astăzi aici pentru că știm că o lume mai bună este posibilă și avem proiectul de a o construi de la cei care au stat înaintea noastră. Luptele cu care avem de-a face astăzi nu sunt diferite de luptele cu care s-au confruntat tovarășii noștri în urma cu mai puțin de un secol în lupta lor împotriva fascismului.
În țara mea, România, de la lovitura de stat din 1989 și de la tranziția bruscă de la socialism, am fost dominați – politic, economic și ideologic – de administrații de centru-dreapta. Toți slugi ale imperialismului american. Aceste guverne, fie ele liberale sau conservatoare în denumire, au urmărit în cele din urmă politici similare: privatizări, austeritate și slăbirea sistematică a statului social. Partidul meu poartă moștenirea prosperității comune a socialismului.
Am fost modelați de aspirațiile, sacrificiile și rezistența generațiilor care au luptat pentru dreptate socială, egalitate și demnitatea oamenilor muncii. Inamicul nostru este capitalul. Capitalul care ne-a furat țara. Dușmanul nostru este cel care bombardează școlile din Iran, dușmanul nostru violează copii în Gaza. Dușmanul nostru este puternic, dar în goana sa după capital uită istoria. Căci istoria ne arată că socialismul prevalează prin rezistență. Socialismul nu a fost niciodată învins, este viu astăzi, este viu în mine, în voi, și în fiecare om al muncii care se trezește și se ridică împotriva celor care exploatează proletariatul.
În România, importanța socialismului este împletită cu dezvoltarea națiunii în secolul XX. După cel de-al Doilea Război Mondial, România, la fel ca marea parte a Europei de Est, a adoptat un sistem politic bazat pe principiile Marxist-Leniniste.
Acest lucru a remodelat enorm societatea românească în moduri de emancipare, prin susținerea industrializării masive, a campaniilor de alfabetizare universală, a accesului la sănătate, la locuințe, și a creării unui sistem extins de asistență socială. Dintr-o societate subdezvoltată, nenorocitä de fascism sub Garda de Fier aliată cu Hi**er, România a devenit o țară socialistă modernă. Liderul nostru vizionar, Nicolae Ceaușescu, a ridicat țara mea de la zero, transformând-o într-o națiune suverană, independentă și respectată. În ultimii 35 de ani, am văzut doar corupție și stagnare.
Acum, în epoca modernă, marxismul reprezintă baza pe care popoarele lumii se ridică și luptă împotriva sărăciei, inegalității și opresiunii imperialiste.
În cei 35 de ani de la căderea sistemului socialist, clasa de mijloc din România a fost erodată constant. Industrii întregi au fost desființate, milioane de locuri de muncă au dispărut, iar comunitățile rurale și ale clasei muncitoare au fost abandonate. O mică minoritate a acumulat bogăție enormă, în timp ce majoritatea se luptă cu insecuritatea, salariile mici și sentimentul de a fi lăsată în urmă. În cadru acestui mediu de inegalitate și deziluzie a înflorit extrema dreaptă – nu numai în România, ci în întreaga Europă. Când oamenii simt că elita politică i-a trădat, când se simt neprotejați și neascultați, devin vulnerabili la narative care promit soluții rapide și fantezii.
Totuși, în ciuda acestor provocări, vedem și semne de speranță care apar pe tot continentul. Acestea demonstrează că există o foame de alternative înrădăcinate în solidaritate, corectitudine și progres colectiv. Aceste mișcări arată că stânga poate deveni din nou o voce puternică pentru transformarea socială atunci când ascultă nevoile oamenilor și vorbește cu claritate și curaj.
În acest context, partidul nostru își propune să prezinte o alternativă reală promovând deschis ideile marxiste, și prin reconectarea cu aspirațiile sociale și economice ale poporului român. Nu este o coincidență faptul că 67% dintre români cred că perioada comunistă a fost cea mai bună din istoria țării noastre. Acest sentiment reflectă o amintire a stabilității, demnității și egalității sociale. Intenționăm să construim pe această fundație, în mod responsabil și atent, pentru a întări mișcarea noastră și a restabili stânga ca o forță credibilă pentru schimbare.
Cum privim spre viitor, este clar că lupta noastră nu poate fi limitată la granițele naționale. Provocările cu care ne confruntăm – inegalitatea economică, militarizarea politicii, creșterea xenofobiei, erodarea drepturilor muncitorilor și expansiunea agresivă a capitalismului neoliberal – sunt globale în natură. Prin urmare, răspunsul nostru trebuie să fie, de asemenea, global. Trebuie să consolidăm cooperarea dintre partidele socialiste, progresiste și muncitorești peste continente, împărtășind nu doar analize, ci și strategii, modele organizatorice și experiențe practice care s-au dovedit eficiente în mobilizarea oamenilor – și prin intermediul unor conferințe precum acestea vom aprinde mica scânteie care va porni focul preriei.
Vă rog să-mi permiteți să închei cu cuvintele marelui nostru tovarăș Thomas Sankara, care răsună și astăzi: „Imperialismul este peste tot; ne face să gândim ca el, ne face să ne supunem lui, să-l urmăm în toate manevrele sale. Trebuie să blocăm calea acestui imperialism, dar vă spun și vă promit că atunci când imperialismul va veni aici, îl vom îngropa”.
Trăiască revoluția, trăiască muncitorii!
Trăiască revoluția, trăiască proletariatul!
