06/08/2026
Andrei Ciurunga, pseudonimul literar al lui Robert Eisenbraun (n. 28 octombrie 1920, Cahul, Basarabia, azi Republica Moldova – d. 6 august 2004, București)
A fost poet şi memorialist. Fiul lui Hermann, profesor de limba germană, dintr-o familie de colonişti germani din sudul Basarabiei, şi al Margaretei, a terminat şcoala primară şi liceul la Cahul şi Bolgrad. A debutat în 1931, în revista „Liceului „Ion Voievod” din Cahul, „Îndrumarea tinerimii”, cu o poezie închinată „Unirii Principatelor”, debutul editorial a avut loc tot în perioada în care era elev, cu placheta de versuri „Melancolie”. S-a stabilit după război în Brăila şi a lucrat la publicaţiile „Expresul”, „Ancheta” şi „Înainte”. În 1949 se stabileşte în Bucureşti unde va fi angajat de Mihai Beniuc la revista „Falcăra”. În 1950 este arestat pentru plachetele de versuri „Cântece de dor şi de război”din 1944 şi „Poeme de dincoace” din 1947, a fost deţinut la „Canal” între 1950 şi 1954, unde compune mental şi pune în circulaţie orală, din om în om, versuri al căror autor va rămâne o vreme neidentificat şi astfel va fi eliberat la expirarea sentinţei. Între 1954 şi 1958 locuieşte în Bucureşti, lucrează ca om de serviciu, portar, magaziner de şantier, contabil, pedagog de liceu etc şi pentru că avea interdicţie de semnătură publică sub pseudonimele „Radu Calomfir”, „Matei Scutaru”, „Nicu Grădinaru” etc. în revistele „Rebus” şi „Urzica” dar identificat, în 1958, ca autorul versurilor “de la Canal “ care continuau să circule printre foştii deţinuţi este din nou arestat şi condamnat la 18 ani de muncă silnică, din care execută doar 6, în Balta Brăilei şi la Gherla, şi pus în libertate, în 1964, alături de alţi deţinuţi politici. În 1946 a semnat sub pseudonimul “Robert Cahuleanu”, adoptat şi ca nume civil, primele volume de versuri şi a colaborat la “Bugeacul” din Bolgrad, “Graiul satelor” din Cahul, “Basarabia literară”, “Raza”, “Cuvânt moldovenesc” din Chişinău, “Bacăul”, “Cuvântul literar”, “Prepoem”, “Vremea”, “Revista literară”, “Raza”, “Expresul”, “Ancheta” din Brăila. Pseudonimul “Andrei Ciurunga” datează din 1946, când, somat de autorităţi să-şi schimbe numele întrucât Cahulul nu mai este la noi, îşi alege la întâmplare, din cartea de telefon acest nume cu care va semna în “Flacăra”, “Contemporanul”, “Îndrumătorul cultural”, “Viaţa Românească”, “Argeş”, “Licurici”, “Ateneu”,”Ramuri”, “Tomis”, “Tribuna”, “Vatra”, “Apărarea Patriei”, “Viaţa militară”, “Urzica”, “Rebus”, “Arici Pogonic”, “Luminiţa”, “Cutezătorii”… şi sub care va publica, după două decenii de absenţă din actualitatea literară, în 1966, o poezie apărută în revista “Familia”.
Auel Sassu, Dicţionarul biografic la literaturii române, Piteşti, Editura Paralela 45, 2006