03/06/2026
Președintele PSD, Sorin Grindeanu, declară că retragerea de la conducerea Armatei Române ar fi gestul firesc al generalului Vlad Gheorghiță și că orice umbră de îndoială asupra conduitei sale profesionale reprezintă o vulnerabilitate pentru Armata Română.
Afirmația ridică însă o întrebare simplă: cine vorbește despre responsabilitate, onoare și vulnerabilități instituționale?
Tocmai liderul partidului care a dominat politica românească în ultimele decenii și care a fost asociat, în percepția multor români, cu scandaluri de corupție, risipă a banului public, clientelism politic și duble standarde.
Dacă simpla existență a unor suspiciuni este suficientă pentru a cere retragerea imediată a unui om din funcția pe care o ocupă, atunci același standard ar trebui aplicat tuturor.
Trei cuvinte.
Nordis. Docuz. Hunyadi.
Atunci când românii aud astăzi lecții despre onoare și responsabilitate, este firesc să își amintească de controversele care au marcat viața publică și care au ridicat întrebări serioase despre relația dintre puterea politică și răspunderea publică.
Dar problema este mai gravă decât situația unui general.
În acest moment, marele semn de întrebare nu planează doar asupra șefului Armatei Române.
El planează și asupra modului în care funcționează instituțiile statului.
Ce ar trebui să înțeleagă cetățenii din această situație? Că justiția își desfășoară activitatea în mod complet independent, așa cm este normal într-un stat de drept? Sau că dosarele cu impact public major riscă să fie percepute ca episoade ale unei confruntări politice permanente?
Nu contestam necesitatea anchetelor și nu susțin că cineva trebuie să fie deasupra legii. Dimpotrivă. Tocmai de aceea este esențial ca instituțiile judiciare să fie nu doar independente, ci și percepute ca independente.
Când lideri politici se grăbesc să ceară retrageri și să pronunțe verdicte morale înainte ca procedurile să fie finalizate, afectează nu doar persoana aflată în centrul atenției, ci și încrederea publică în instituții.
Armata Română nu are nevoie de spectacol politic.
Justiția nu are nevoie de comentatori politici care să sugereze concluziile înainte ca faptele să fie stabilite.
România nu are nevoie ca instituțiile sale fundamentale să devină decor pentru luptele de putere dintre partide.
Este cu atât mai ironic să auzim lecții despre onoare de la reprezentanții unei formațiuni politice care nu a manifestat aceeași exigență atunci când investigații jurnalistice, controverse publice sau decizii politice discutabile au afectat încrederea cetățenilor în stat.
Atunci când drone rusești au căzut pe teritoriul României, explicațiile au venit mai repede decât asumarea. Atunci când industria de apărare și capacitatea de înzestrare au fost afectate de ani de decizii greșite și influență politică, nu am auzit aceeași preocupare pentru vulnerabilitățile sistemului.
Iar astăzi, cei care au participat la guvernările care au adus România în această situație se prezintă drept arbitri ai onoarei și profesionalismului.
Românii au dreptul să se întrebe dacă liderii politici realizează cât rău fac credibilității instituțiilor statului prin asemenea intervenții. Au dreptul să se întrebe dacă independența justiției și prestigiul Armatei Române sunt cu adevărat priorități sau doar argumente convenabile într-o dispută politică de moment.
Înainte de a cere altora gesturi de onoare, liderii PSD ar trebui să explice propriile standarde de onoare politică.
Înainte de a identifica vulnerabilități în alte instituții, ar trebui să reflecteze la vulnerabilitățile create în statul român prin ani de guvernare.
Pentru că într-o democrație matură, onoarea nu se măsoară prin declarații de presă.
Se măsoară prin consecvență.
Iar consecvența rămâne, poate, cea mai mare problemă a celor care astăzi se grăbesc să dea lecții altora.