22/10/2026
CENTRUL, ÎN PRACTICĂ | CUNOAȘTE ECHIPA
Ce face concret un asistent social în cadrul Centrului de Zi Alzheimer?
„Mama nu mai vrea să iasă din casă. Stă mai mult singură, vorbește tot mai puțin cu ceilalți. Cum o putem ajuta?”
Uneori, așa începe ziua la centrul nostru. Cu vizita unui fiu sau a unei fiice care își dorește să o vadă pe mama din nou zâmbind, având cu cine să vorbească și găsind din nou bucurie în lucrurile simple.
Colega noastră, Giorgiana-Roxana Păduraru, asistent social, este printre primii membri ai echipei cu care familia stă de vorbă. Ascultă cu răbdare, încearcă să înțeleagă ce s-a schimbat în viața mamei, ce îi plăcea să facă, ce o bucură și ce îi provoacă neliniște. Apoi le povestește despre activitățile centrului, despre sprijinul pe care îl pot primi și pașii necesari: ce acte sunt necesare, cm se depune cererea și cm se desfășoară evaluarea. Îi îndrumă pas cu pas, astfel încât să știe ce au de făcut.
După evaluare și admitere, vine și prima zi la centru. Un loc nou, chipuri necunoscute, poate puțină emoție și multe întrebări. Giorgiana o întâmpină pe mama, îi arată încăperile, îi face cunoștință cu ceilalți și îi povestește ce se întâmplă în fiecare zi: ateliere de pictură, muzică, mișcare, jocuri de memorie,un prânz cald, ca la mama acasă, și, mai ales, bucuria de a petrece timpul împreună, de a lega prietenii și de a avea din nou povești de împărtășit. Nu o grăbește să participe. Îi lasă timp să privească, să asculte și să se obișnuiască.
Poate astăzi preferă doar să asculte muzica. Mâine acceptă invitația de a se așeza lângă cineva la atelierul de pictură. Într-o altă zi începe să povestească despre florile pe care le îngrijea acasă sau despre cântecele tinereții. Sunt pași mici, dar importanți.
Încet, locul devine familiar. Apar chipuri cunoscute, conversații, zâmbete și activități la care revine cu plăcere. Poate chiar o nouă prietenie.
Giorgiana rămâne aproape. Observă cm se acomodează, ce îi place, când are nevoie de încurajare și ce o neliniștește. Discută cu ceilalți specialiști, astfel încât activitățile și sprijinul oferit să țină cont de nevoile și preferințele ei.
Dar familia? Cine îi ascultă pe cei de acasă?
Tot Giorgiana. Păstrează legătura cu ei, le povestește cm decurge acomodarea, le ascultă îngrijorările și îi îndrumă atunci când apar dificultăți. Iar când lucrurile devin mai complicate, caută împreună cu familia și cu echipa centrului soluții potrivite.
Pentru un fiu sau o fiică, poate însemna enorm să știe că mama nu își petrece toate zilele singură. Că are unde să meargă, cu cine să vorbească și oameni care îi zâmbesc și o fac să se simtă binevenită.
Nu fiecare început este ușor. Nu toate zilele sunt la fel. Dar o conversație, o invitație la un atelier sau bucuria de a revedea un chip cunoscut pot face o zi mai frumoasă.
Asta înseamnă, în practică, o parte din munca asistentului social la Centrul de Zi Alzheimer: să asculte, să îndrume familia, să ajute persoana să se acomodeze, să încurajeze apropierea de ceilalți și să fie atent la schimbările din viața ei.
Pentru că, uneori, un nou început nu înseamnă o schimbare spectaculoasă. Înseamnă să ai din nou un loc în care să mergi, oameni cu care să vorbești și un motiv să aștepți cu plăcere ziua următoare.
Iar pentru familie, înseamnă să știe că nu trebuie să găsească singură toate răspunsurile.
📍Centrul de Zi Alzheimer – DGASPC Sector 1
Str. Caraiman nr. 33A, București
☎️ 021 796 95 21 | 0786 528 761
