PSD Bucovat

06/09/2026

03/09/2026

Pentru ai lor, niciun preț nu pare prea mare cât timp îl plătește altcineva.

Dar una este să-ți calci în picioare principiile ca să-ți salvezi președintele și alta este să fii dispus să pui România la plată pentru asta.

De ce, din nou, oamenii care muncesc în țara asta, care își plătesc taxele și așteaptă de ani de zile investițiile promise din bani europeni trebuie să fie cei sacrificați?

Ani de zile au împărțit vinovății, au cerut demisii și au decis cine merită și cine nu merită să ocupe o funcție publică. Astăzi, în goana după funcții și privilegii, calcă în picioare exact principiile în numele cărora îi judecau pe ceilalți.

Și sunt gata să meargă și mai departe: să pună în joc interesul României pentru a salva funcția unui singur om.

Asta nu mai este doar ipocrizie politică. Este o trădare a românilor.

Și ar trebui să înceteze să creadă că România este o colonie pe care o conduc ei prin oamenii lor de afară.

Poate că ar trebui să-și amintească și rezultatul ultimelor alegeri parlamentare: 12%. Votul celor care au ales USR trebuie respectat. La fel și votul celor care au ales altceva. În democrație trebuie să știi și să pierzi. Să ai fair-play. Nu poți pune o țară întreagă în joc doar pentru că vrei toată puterea pentru tine, cu un partid aflat pe locul 4.

România nu este scutul USR. Și România nu trebuie să plătească pentru funcția niciunui om din USR.

PSD a luat decizia corectă atunci când s-a despărțit de USR. Și, cu fiecare asemenea gest, devine tot mai limpede că nu ne desparte doar o decizie politică. Ne desparte felul în care înțelegem responsabilitatea față de România.

13/08/2026

31/07/2026

Pentru PNL, legalitatea contează doar dacă nu încurcă puterea.

Potrivit celor care ne dau lecții despre statul de drept, Guvernul ar trebui să primească un cec în alb doar pentru că invocă „intenții bune”. Actele administrative nu ar mai trebui să respecte legea, iar toată lumea ar trebui să închidă ochii pentru că „România pierde”.

Nu, domnilor.

România nu pierde pentru că există instanțe care aplică legea. România pierde atunci când un Guvern care și-a pierdut legitimitatea alege să emită acte cu încălcarea legii, iar apoi le cere tuturor să închidă ochii în numele unui presupus interes național.

Domnule Bolojan, domnule Motreanu, ce le transmiteți astăzi românilor?

Că, atunci când instanțele constată probleme de legalitate, soluția este să le intimidăm? Să le discredităm? Să sugerăm că nu ar mai trebui să își facă treaba?

Și, culmea ipocriziei, exact cei care atacă astăzi instanțele pentru că suspendă hotărârile Guvernului sunt aceiași care încearcă să găsească soluții pentru a-l salva pe penalul Fritz.

Așadar, cm este? Când hotărârile instanțelor încurcă Guvernul, de vină este justiția, pentru că „România pierde bani”.
Dar când PNL și USR încearcă să schimbe regulile pentru a-l salva pe Fritz, România nu mai pierde nimic? Atunci nu mai contează credibilitatea statului, jaloanele asumate, respectarea legii sau riscul de a pune în pericol fondurile europene? Sau toate acestea devin negociabile atunci când este vorba despre ai dumneavoastră?

Nu instanțele pun în pericol investițiile. Nu controlul de legalitate blochează România.

Incompetența administrativă, aroganța și convingerea că puterea este deasupra legii sunt cele care costă România bani, proiecte, fonduri europene și credibilitate.

Acesta este adevăratul preț al guvernării ilegitime.

P.S. S-au făcut 87 de zile de când stați la Palatul Victoria din mila lui George Simion. Și, de 87 de zile, România plătește costul acestei guvernări.

Sursa: Lucian Alecu / Shutterstock Editorial / Profimedia

30/07/2026

Domnule Bolojan,

MINCIUNA pare să vă caracterizeze tot mai des activitatea politică.

Purtați întreaga responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă astăzi în România. Și, ca de fiecare dată, românii sunt cei care plătesc prețul ambițiilor dumneavoastră.

O țară în care sistemul de sănătate este împins într-o criză profundă. O țară în care medici, asistenți, infirmieri și ceilalți angajați din spitale sunt obligați să iasă în stradă pentru a fi ascultați. O țară în care pacienții privesc cu teamă și nesiguranță spre un sistem care ar trebui să le ofere încredere și protecție.

Acestea sunt rezultatele unei guvernări fără dialog. Cu decizii luate unilateral. Cu calcule reci pe hârtie și fără respect pentru oamenii care țin această țară în picioare.

În timp ce România se confruntă cu aceste probleme reale, dumneavoastră pierdeți timpul explicând încă o MINCIUNĂ.

După ce ați împărțit lecții de moralitate, le spuneți acum românilor că întâlnirile cu George Simion sunt firești.

Nu întâlnirea este problema, domnule Bolojan. Nu ne surprinde. Este doar o nouă dovadă că, atunci când este vorba despre putere, principiile devin negociabile.

Însă le cereți din nou românilor să creadă altceva decât le-ați spus până ieri.

P.S. – Sunt 86 de zile de când România este blocată de încăpățânarea și lipsa dumneavoastră de viziune. De 86 de zile rămâneți la Palatul Victoria cu sprijinul lui George Simion și prin negocieri făcute pe sub masă. Iar în loc să guvernați, vă consumați energia încercând să justificați noi minciuni, pe care vi le aplaudă doar boții, roboții și tiriboții.

23/07/2026

20/07/2026

Adrian Păunescu 20 iulie 1943.

CRAIOVA, MY LOVE

Craiovă, Craiovă
Craiovă, ce dulce pământ,
Pe astăzi, pe mâine,
De-a pururi te binecuvânt.

Aud pe acest caldarâm
Copilul cu numele meu
Venit la oraș cu un tren,
Venit la liceu...

– Și, tăicule, unde mă duci
Și cm ai să mă mai găsești?
– Te-nscriu unde vin cei din sat,
La „Frații Buzești“.

– Dar n-avem pe nimeni aici,
Mi-e rău și nu pot să învăț.
– E tanti-ta Neta-n oraș,
E pe Bucovăț.

Așa am intrat la „Buzești“,
Colegiul apoi l-am urmat
Și vara ce rar mă-ntorceam
La Bârca, în sat.

Metropolă mare vei fi,
Cu etaj și mașini la catarg,
Dar eu cu o fată m-ascund
În iarba din Parc.

În vise mai joc un rustem,
Mai joc și-un ciudat galaon,
Apoi merg să strig: „Haide U“,
Merg la stadion.

Prin lume alerg de nu-mi știu
Nici urma pe cer sau în praf,
Dar veșnic tot tu ai să fi
Craiova, my love

Oricând, tot pe voi vă iubesc
Și rog să păstrați adăpost
Sufletului pui de oltean,
Copilul ce-am fost.

Nu e pe aici vreun copil
Cu cerul în frunte răsfrânt
Să-mi spună de fapt cine e
Străinul ce sunt?

– Și, tăicule, uite c-așa-i,
De când m-ai lăsat la Buzești,
În locu-mi, bătrâne al meu,
Tot altul găsești.