Este unul dintre principalele obiective turistice ale Munţilor Apuseni, ea aflându-se în judeţul Bihor, în imediata apropiere a localităţii Chişcău, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m. Interiorul se distinge prin diversitatea formaţiunilor de stalactite şi stalagmite existente, ca şi prin cantitatea impresionantă de urme şi fosile ale ursului de cavernă - Ursus spelaeus - care a dispărut a
cum 15.000 de ani. La intrarea în peşteră se află un pavilion, compus dintr-o sală de aşteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic şi un stand cu suveniruri şi obiecte artizanale specifice zonei. Cu o lungime de peste 1.500 m, peştera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turişti, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor ştiinţifice. Galeria superioară, disponibilă vizitării, este compusă din 3 galerii şi diferite săli:
Galeria "Urşilor" (sau Galeria Oaselor),
Galeria "Emil Racoviţă",
Galeria "Lumânărilor"
Sala Lumânărilor,
Sala Spaghetelor,
Sala Oaselor. Printre formaţiunile de stalactite şi stalagmite se remarcă Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul şi Căsuţa Piticilor, Draperiile din Galeria Urşilor, Portalul, Pagodele şi ultima sală, Sfatul Bătrânilor, iluminată cu lumânări. Temperatura în peşteră este constantă de-a lungul anului (10 °C), iar umiditatea se menţine la 97%. Istoric
Fosile ale ursului de cavernă
Numele peşterii se datorează numeroaselor fosile de "urşi de cavernă" (Ursus spelaeus) descoperite aici. Peştera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La bătrâneţe, ca multe alte mamaifere (ex .elefantul african) ursul de peşteră se retrăgea să moară în acelaş loc ca şi predecesorii. Mărturie stau numeroasele cimitire descopertite în peşterile din România (Peştera Bisericuţa, Peştera cu Oase)sau aiurea unde scheletele au fost gasite întregi, nederanjate.