15/01/2025
Nu putem vorbi despre Mihai Eminescu fără a-l asocia cu spiritul românesc, acel spirit rânduit de Creator să dăinuie, să rămână viu in negura vremurilor între 3 imperii, acel spirit creator și dătător de pace pentru întreaga Europă, acel spirit care a stat stavilă în calea expansiunii otomane timp de peste patru secole.
Abia din 7 decembrie, 2010, prin L 238, ziua de 15 ianuarie a fost aleasă ca Zi a Culturii Naționale, întrucât reprezintă data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850 - 1889), născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani.
Ce dar mai frumos și plin de încărcătură spirituală, putea primi un popor ce a dat atâtea jertfe pentru creștinătate, decât acest Luceafăr trimis de Creator acum 175 ani?!
Dar, nu putem vorbi despre Eminescu fără a nu ne gândi la Cernăuți, oraș aparținând acum Ucrainei, din frumoasa Bucovină, inima românismului bucovinean, aflat acum sub ocupație, cu multe mărturii străvechi, dacă ar fi doar să pomenim despre jertfa moldovenilor lui Ștefan cel Mare de la Bătălia din Codrii Cosminului, 26 octombrie 1497, nu departe de Cernăuțiul atestat de bunicul domnitorului, Alexandru cel Bun, pe la anu 1408 într-un document vamal cu Lvov-ul. Unde erau atunci ucrainenii, din această țară inventată de Stalin, un lider al unei ideologii sataniste, mama neo-marxismului globalist care ne amenință azi existența?
Revenind la Luceafarul Nației Române, încercăm să reconstituim copilăria și adolescența poetului, pășind pe urmele lui, așa cm ne-au lăsat în marturiile lor contemporanii copilului Mihai:
"....căminarul hotărăşte plecarea lui Mihai la Cernăuţi, unde alături de fraţii săi urma să-şi facă studiile, copilul era deja o personalitate formată, cu interese bine definite şi calităţi intelectuale neobişnuite pentru vârsta lui. Deprins cu o libertate neîngrădită, înfruntând chiar şi restricţiile tatălui său, obişnuit cu liniştea codrului şi murmurul izvoarelor, copilului i-a venit greu să se acomodeze cu disciplina instituită în şcolile germane, cu forfota gălăgioasă a oraşului comercial cu o ambianţă cosmopolită, uneori cu relaţii încordate între elevii de diferite naţionalităţi, precum reiese şi din amintirile colegilor săi. Fugea înapoi, acasă, în Ipoteştii lui dragi, ocrotit de codrii, unde, lucrurile cele mai complicate păreau mai simple, mai atrăgătoare, unde putea să citească şi să-şi ordoneze gândurile după voia lui, unde putea fi liber de orice prejudecăţi naţionale, impuse de autorităţile austriece în şcoală. Şi drumul din Cernăuţi până la Botoşani era, pe cât de pitoresc, pe atât de primejdios şi anevoios. Frontiera era bine străjuită şi copilul era nevoit să se strecoare „în dosul uneia din harabalele mari de mărfuri” (Leca Morariu). Legenda spune că fiind prins şi îndemnat să se întoarcă la Cernăuţi copilul se împotrivea: „De ce să mă deie la Cernăuţi, că eu îs învăţat şi fără Cernăuţi!…”
(Sursa: Alexandrina Cehov/15.01.2023, link în comentarii👇)
Din păcate, astăzi, 15 ianuarie 2025, la Cernăuți, ca român, nu mai ai acea libertate de manifestare pentru Cultura și Limba Română!
Atât știe și se pricepe Zelensky să ofere în schimbul ajutorului dat de acest popor blând, uneori, dincolo de priceperea umană a lucrărilor divinității.
Odinioară, îi aveam la Cernăuți pe academicianul Vasile Tărâțeanu, poet și jurnalist, plecat la cele veșnice la vârsta de 76 ani (27 septembrie 1945 – 8 august 2022), sau pe Alexandrina Cernov (n. 24 noiembrie 1943, Hotin, România – d. 5 iunie 2024, Mănăstirea Putna, Suceava, România), oameni de aleasă prețuire pe care i-am cunoscut personal.
Fie ca ziua de 15 ianuarie să rămână veșnic o zi de unitate națională prin și în cultura și spiritualitatea poporului român, avându-l in centru pe Luceafărul gândirii neamului românesc! 🤝🇷🇴🤗
