20/10/2013
Ce facem cu saracia?
Departe de a fi un articol sau o incercare - nereusita - de a scrie unul, cm mi s-a mai intamplat, este si normal, in orice evolutie, indiferent de domeniu se intampla sa ai si rateuri, este firesc si acestea sunt cele care marcheaza si schimba modul de gandire, schimba destine si asa mai departe...
In fine, nu mi-am propus sa scriu acum despre filozofia esecului, vreau doar sa expun doua intamplari, in care protagonistii sunt oameni, printre milioanele de oameni, de romani saraci, mai exact.
Poate pentru unii nu inseamna mare lucru, poate pe altii ii va face sa reflecteze, eu nu pot fi indiferent, sunt empatic si nu pot trece pe langa ai mei romani pe strada, fara sa ii observ, sa ii analizez, sa interactionez cu ei intr-un fel sau altul. Putem invata multe din aceste experiente. Va recomand si dumneavoastra sa faceti acest exercitiu, daca nu l-ati facut pana acum, se va dovedi mai valoros decat timpul, considerat de unii, pierdut.
Ieri, dupa-amiaza, acum fiind deja trecut de ora 00:00, m-a surprins placut discutia cu un necunoscut intr-un hypermarket (al carui nume nu il voi dezvalui, pentru a nu ii face reclama, mai ales ca nu promoveaza in totalitate produse romanesti).
Discutia a pornit de la sine, cand, uitandu-ma la raionul cu sucuri (mai consum si eu din cand in cand), un barbat, undeva la 30 de ani, mi-a tinut un mic discurs, despre importanta consumului unor sucuri naturale si nu dintre cele care contin n* chimicale, lucruri pe care le cunosteam evident, dar am ascultat cu atentie. Mai mult decat atat, a subliniat cat de important este sa consumam produse romanesti, trecand in revista: problemelele financiare internationale, asasini economici, geopolitica, care dintre firmele producatoare sau mai bine spus importatoare de sucuri si nu numai (discutia s-a extins si asupra altor produse) apartin unor multinationale si care sunt romanesti, pana la importanta patriotismului in ridicarea economiei nationale.... taceam, ascultam, priveam mandru si trist (ulterior)... apoi l-am intrebat: "dar tu ce faci aici, lucrezi ca ce?!", mi-a spus "sunt somer... fac si eu ce pot, pierd timpul pe aici...", schitand un zambet fals, cu privirea in jos, l-am intrebat, "dar ai terminat o facultate?", mi-a spus.. "nu... am fost lenes....", ei bine eu cred ca i-a lipsit increderea in sistem... si de aici lipsa optimismului intr-un viitor mai bun... mi-a parut rau, dar totodata am ramas suprins placut... Daca toti romanii pe care ii vedem zilnic pe strada, tristi, cu capul in jos, necajiti, saraci, ar fi atat de isteti si documentati, precum tanarul acesta, cu siguranta tara ar arata altfel...
Pacat de acesti tineri cu potential care se ofilesc, someri fiind, lucrand probabil "la negru", intr-un hypermarket....
O alta intamplare, petrecuta acum doua saptamani, in zona in care locuiesc, era un copil de 8 ani cu 10 carti in brate si un rucsac in spate ! Am trecut pe langa el, incet, studiindu-l, sa vad ce face, ce e cu el. Ma vede si vine spre mine: "doriti o carte?", il intreb "cat costa una?", "sapte lei, oricare", zic eu: "ah da?... ia sa vad ce ai aici"... "dar ca fapt divers, parintii tai stiu cu ce te ocupi?", si imi spune: "incerc sa strang bani ca sa imi achit RECHIZITELE", daca m-a mintit sau nu, este strict problema lui de constiinta, eu i-am platit toate cartile, fara sa ii iau vreuna...
Saracia reprezinta o amenintare la adresa sigurantei si securitatii statului, la fel ca si celelalte amenintari.
Ce facem ca sa ne protejam? Solutii par a exista... dar se aplica? Deocamdata intalnesc zilnic cazuri precum acestea, cand numarul lor se va reduce, atunci o sa cred ca s-au pus in practica anumite solutii. Pana atunci, nu am cm sa cred asta !
