Golești - Vâlcea

30/04/2026

Felicitări tinerilor noștri! Merită toată aprecierea și susținerea! 👏🏻🏆✌🏻

23/04/2026

🌸 La mulți ani de Sfântul Gheorghe! 🛡️✨​Astăzi, când clopotele bat în sărbătoare, transmitem cele mai frumoase gânduri tuturor celor care poartă numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință! Să aveți o zi plină de lumină, curaj și bucurii alături de cei dragi! 🥂🌷
​Cu această ocazie specială, vă invităm să descoperim împreună o bijuterie a patrimoniului nostru local, care își poartă cu mândrie hramul: Biserica „Sfântul Gheorghe” din satul Poenița, comuna Golești. ⛪🌳
​De peste un secol, acest lăcaș veghează liniștea dealurilor vâlcene. Iată povestea sa pe scurt descrisă în monografia ,,Goleștii de sus scrisă de Col Ion Anghelescu" :
​✅ "​Biserica se află în centrul civic al fostei comune Golești, în satul Poenița, și a fost construită din cărămidă, în anul 1820, de către obștea comunei.
​Biserica are formă de corabie. Pictura a fost executată în ulei, în stil bizantin. Are o singură turlă, care servește și de clopotniță. Între anii 1866-1887, s-au efectuat reparații importante, de vreme ce din acea perioadă datează și pisania în alfabet chirilic, amintind pe ctitorii țărani, dar și pe episcopul Râmnicului, Ghenadie Enăceanul. I s-au mai făcut reparații în anii 1925-1936, de către obște, îndrumată de preoții Dumitru Popescu și Zamfir Constantinescu, perioadă în care s-a construit zidul de împrejmuire. Alte reparații au fost făcute, prin grija preotului Costantin Preoteasa, după anul 1990, iar în 2006 a fost înlocuit acoperișul vechi cu altul nou; tot acum s-a refăcut și pictura.
​Manuscrisul atribuit eroului sublocotenent Pompiliu Popescu ne oferă date consistente despre această biserică:
​„Biserica parohială din satul Poenița, cu hramul «Sf. Gheorghe», ca înfățișare exterioară, este o biserică din zid, în formă dreptunghiulară cu boltă și o singură turlă, așezată în față.”

​Textul pisaniei:
​„Întru cinstea și lauda Sfintei și ne despărțitei Treimi s-au ridicat acest sfânt lăcaș în cinstea și lauda Sf. Mare Mucenic Gheorghe de robii lui Dumnezeu: Rizea ereu, Ceauș Pavel, Ion Brătianu cu cocoana Elena, iar fiin[d]că rămăsese ne isprăvită și ne tencuită bolta arvonului ne făcută de la leatul 1820 cm s-au îndemnat de s-au săvârșit după cm se vede de robii lui Dumnezeu: Radu Drăgan, Stan Cojocaru, Voicu Oprescu, Ion Murgoci, Ion Diaconu, Sandu Poenaru, Gheorghe Poenaru, Nicolae Olteanu, Ion Arsene, Lepădatu Gabăr, Eftimie Gheorghe, Radu Gârniță, Sandu Voinea, Barbu Stan, Ispas Pavel și cu ajutorul mai multor ctitori enoriași și străini în zilele onoratului Guvern provizor sub arhipătria D. D. Neofit, Arhiepiscop Mitropolit a toată România, ca să fie spre pomenirea veșnică, la anul 1848, luna aprilie, ziua 14.
​Întru cinstea și lauda Sf. Mare Mucenic Gheorghe și a Sfinților Voievozi, iar acum cu darul și cu ajutorul PreaSlăvitei și nedespărțitei Sf. Treimi de Dumnezeu, s-a mai făcut și a treia reparație la cele înainte, adică s-a pardosit cu piatră înlăuntru și afară, s-a făcut o fereastră și celelalte s-au mărit, câteva străni s-au făcut și celelalte s-au reparat, s-au mai zugrăvit toate ferestrele, tot acum s-au mai făcut alte mici reparații prin fața bisericii, învelindu-se din nou de robii lui Dumnezeu: Ispas Pavel cu soția sa, Ana, cu fiii lor, Gherghina și Ivan, Preotul Ștefan Ionescu, preoteasa Maria cu fiii lor, Gheorghe Preotu și Ana Preoteasa, Ivan Filofteia, Maria, Ion, Ion, Popa Dumitru cu soția sa, Safta, Ion, Marin și Florică Baciu și cu ajutorul mai multor ctitori enoriași și străini s-a săvârșit această lucrare în anul 1876, în domnia lui Carol I și în păstoria episcopului Gherasim al II-lea de Argeș. Amin”
​„Pentru cinstea și lauda Marelui Mucenic Gheorghe, s-a reparat a patra oară această sfântă biserică, adică s-a zugrăvit din nou prin năuntru și pe dinafară cu sfinți de jur împrejur, făcând și o fereastră în tindă și s-a mai făcut și curte de jur împrejur cu piatră și două porți, poarta cea mare făcută din cărămidă și zugrăvită, mai făcând în partea dreaptă un arvon, trei ochiuri de geam, mai făcând și alte reparații, adică: două icoane și preznicarul, tetrapodul și alte mărunțișuri care au cerut trebuința în biserică de robii lui Dumnezeu Ispas Pavel și alții.”
​La început, biserica a avut pridvor cu stâlpi de zid din cărămidă, dar mai târziu acest pridvor a fost închis cu zid. Având icoane, veșminte și cărți, această biserică a fost mai bogată decât celelalte. Credincioșii spun că această biserică a fost construită de către boierul Ispas Pavel, dar din pisanie reiese că sunt mai mulți ctitori (fondatori). Se mai spune că, înainte de biserica aceasta, se găsea o alta, la o distanță de 150-200 m S-E de cea de astăzi, ale cărei urme s-au păstrat până mai târziu, încât erau cunoscute și de bătrânii satelor din anii 1870-1890-1900.
​Bisericile din satele Drăgănești și Coasta au cimitirele situate în curtea împrejmuită a bisericilor respective. Biserica parohială „Sfântul Gheorghe” din satul Poenița are cimitir separat, aflat la cca 200 m spre S, construit odată cu biserica. În interiorul cimitirului se află o capelă , construită în anii 1907-1908, de către enoriașii bisericii, din inițiativa și sub îndrumarea preotului paroh Petre Ioan, în timpul P. S. Gherasim Timiș, episcop de Argeș.
​Preoții care au funcționat la această biserică vor fi prezentați în cadrul parohiei. În incinta bisericii parohiale se află un monument ridicat în cinstea eroilor căzuți în cele două războaie mondiale, construit în anul 1977. Vom prezenta acest monument în cap. EROII NEAMULUI."

​📍 Localizare: Sat Poenița, Comuna Golești, Jud. Vâlcea.

Sărbătoare binecuvântată tuturor! 🙏🇷🇴

​

19/04/2026

Descoperă Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Coasta ⛪✨
​Pășește într-un colț de liniște străveche în satul Coasta, comuna Golești. Această bijuterie a județului Vâlcea, ridicată la 1747 📜, reprezintă o mărturie vie a credinței și arhitecturii tradiționale din Oltenia de sub munte. 🏔️🙏
​De ce să o vizitezi:
​Istorie Seculară: Ctitorită în secolul al XVIII-lea, biserica păstrează aura vremurilor de demult. ⏳🕰️
​Patrimoniu Cultural: Arhitectura specifică zonei Vâlcii îmbină simplitatea formelor cu o spiritualitate profundă. 🎨🏛️
​Peisaj Autentic: Localizarea în satul Coasta oferă o panoramă pitorească, ideală pentru momente de introspecție. 🌳🌄
​„O călătorie spre rădăcini, unde timpul pare să stea în loc sub ocrotirea Sfintei Paraschiva.” 🕊️🌿
​Fie că ești un călător în căutare de istorie sau un pelerin ce caută binecuvântare, Biserica din Coasta te întâmpină cu porțile deschise și o liniște pe care doar locurile sfințite de veacuri o pot oferi. 🚪🤲 Te așteptăm să descoperi acest tezaur ascuns al Vâlcii! 💎🇷🇴
✨Mai departe, iată ce informații valoroase ne oferă în Monografia sa Goleștii de Sus domnul Col (R) Ion Anghelescu:
,,Din documentele existente în arhivele Episcopiei Râmnicului și Episcopiei Argeșului reiese că biserica din satul Coasta este prima biserică ridicată în zona cuprinsă între cursurile de ape Bădislava și Sâmnic. Acest lăcaș de cult poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva” și a fost ctitorit de obștea sătească în anul 1747, în vremea domnitorului Constantin Mavrocordat (1744-1748). Biserica este zidită din cărămidă, în formă de corabie, și are pictură de factură bizantină în vopsea și ulei. De-a lungul timpului, a fost reparată în anii 1879, 1909 și 1930. În anul 1947, a fost pictat în frescă iconostasul, iar zidul a fost legat în fier. Alte reparații s-au mai făcut în anul 1990 și în anii următori, sub îndrumarea preotului paroh Constantin Preoteasa.
​Dintr-un manuscris considerat ca aparținând eroului sublocotenent Pompiliu Popescu și datând din anii 1939-1940, descoperit în arhiva Primăriei Golești și recopiat de Maria ​Cătușanu, care ni l-a pus la dispoziție, spre consultare, extragem prezentarea bisericii din satul Coasta:
​Biserica filială din satul Coasta, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, este, ca înfățișare exterioară, o biserică din zid de formă dreptunghiulară, cu boltă și o singură turlă, așezată în față. Pisania consemnează anul zidirii, anii când s-au făcut reparații, precum și ctitorii:
​„S-a pus temelia bisericii în 1747 și s-a terminat în anul 1749 de ctitorii: Eftimie ereu și Stanca erița, Ștefan Diaconu, Florea Diaconeasa, Stoian, Iudița, Eftimie, Maria, Nestorie Monahi, Ivan Diaconu, Maria Diaconeasa ș. a., iar în anul 1879 s-au zugrăvit și făcut diferite reparații de robii lui Dumnezeu Ștefan ereu, Marița erița, Ion Stroe, Constantin Pavel, Ghionoiu, Maria, Toma Popescu cu soția sa, Dumitra, Apostol Voinea cu soția sa, Sanda, Gheorghe Vladu, soția sa Calița, Ștefan Cojocaru și soția sa, Safta, Ion Tomescu și soția sa, Catrina, Marin Popa Niți, soția sa, Dumitra, iar în zilele Maiestății Sale Regelui Carol I și a P. S. S. D. D. Timiș, episcop al Argeșului, s-au mărit, legat și zugrăvit în anul 1909, decembrie 20, cu cheltuiala domnilor ctitori Preot Ion Georgescu - Filofteia, pr. Petre Beștea, Toma Popescu - Dumitra, Constantin Apostolescu - Gherghina ș. a.”
​Biserica este subfilială a parohiei Poenița. Preoții care au funcționat aici vor fi prezentați în cadrul parohiei."

14/04/2026

🇷🇴⛪Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” din satul Drăgănești, comuna Golești, județul Vâlcea, este un lăcaș de cult cu o valoare istorică deosebită, fiind inclusă pe lista monumentelor istorice din România.
​Iată principalele detalii despre acest monument:
​1. Istoric și Ctitorie
​Anul construcției: Biserica a fost ridicată în anul 1848, într-o perioadă de efervescență spirituală și socială în zona Olteniei.
​Statut: Este clasificată ca monument istoric (cod LMI: VL-II-m-B-09751), reprezentând arhitectura religioasă tipică pentru mijlocul secolului al XIX-lea în zona Vâlcii.
​2. Arhitectură și Stare Actuală
​Stil: Este o biserică de zid, construită cu sobrietatea și eleganța specifică lăcașurilor de cult din acea epocă, servind de-a lungul timpului comunitatea locală a moșnenilor din zonă.
​Situare: Se află în satul Drăgănești, într-un cadru pitoresc, specific dealurilor vâlcene.
​Starea monumentului: Biserica este considerată de vizitatori o „bijuterie ascunsă” fiind situată la limita satului, într-o liniște perfectă, de asemenea am văzut atenție la curățenie și detalii cm ar fi curățirea lăstărisului pe ulița care merge spre biserică, iarba îngrijită, de asemenea și mormintele.

✨Iată cm este descrisă Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Drăgănești în Monografia Goleștii de Sus de Col Ion Anghelescu:
​„Biserica de peste Deal”, așa cm este cunoscută în rândul locuitorilor din satele comunei Golești, precum și din satele comunelor vecine, este construită în anul 1848, din zid, și se află în partea de nord a comunei. A fost ridicată de credincioșii satului Drăgănești și i s-a atribuit hramul „Sf. Ierarh Nicolae”. Biserica (imaginea 8) are formă de corabie, cu pridvor deschis, și o frescă în stil bizantin, atât în interior, cât și în exterior. Este prevăzută cu o singură turlă, folosită și drept clopotniță.
​Declarată monument istoric, biserica a suferit mai multe intervenții, în anii 1887, 1909, 1920, reparații la zidărie și restaurări la pictură. Între anii 1972-1976, a fost acoperită cu tablă. În 1986, a fost consolidată temelia, iar în 1994 s-a restaurat pictura interioară. A fost împrejmuit cimitirul, iar în prezent sunt în curs de construcție o magazie și un adăpost pentru praznice.
​În manuscrisul atribuit eroului sublocotenent Pompiliu Popescu, „Biserica de peste Deal” din satul Drăgănești, cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae”, este prezentată sumar, biserica fiind lipsită de documente sau alte inscripții. Pe pisanie abia se mai poate descifra anul construcției – 1848. Din spusele bătrânilor, se desprinde faptul că aceasta ar fi fost construită în urma ruinării alteia, care se afla mai spre sud, ale cărei urme s-au păstrat până mai târziu, pe locul așa-numit „Peste Deal”. " - Col Ion Anghelescu - Monografie Goleștii de Sus.

13/04/2026

✨Incursiune în a doua zi de Paște la Goleștii de Sus - Traseu: Bleici- Opătești-Coamă-Tulei Câmpeni-Poenița-Drăgănești-retur prin Coasta -Opătești Deal 🇷🇴⛪🚴🏻‍♀️

12/04/2026

05/04/2026

Tumulii tătărești de la Văcării (1241-1243) 🏛️📜

​Născut și crescut în Golești (Popești), încă de mic copil, pe când colindam dealurile din jurul satului, am observat niște movile ciudate. Mi-am pus atunci întrebarea: „Oare cm a creat natura o asemenea structură perfectă?”. La acea vreme, nu am dat importanță detaliului și am mers mai departe.

​Acum, după aproximativ 20 de ani, întors în locurile natale, am început să studiez monografiile zonei. Într-una dintre ele se menționa existența acestor tumuli. Am discutat și cu autorul, domnul Gheorghe Stanciu, și abia atunci mi-am amintit că îi vedeam încă de când eram copil, fără să le cunosc importanța arheologică și istorică. 🧐📖

​În capitolul III, „Satele”, din Monografia Comunei Bleici, domnul Gheorghe Stanciu menționează:
​„Ne-au rămas de la romani, de la turci și de la tătari — de la multele entități care s-au perindat și s-au așezat aici — cuvinte și denumiri de locuri și obiecte, cm sunt: torpile, privacă, prisacă, braniște, prund, curmătură, padină, vadră, para, hârdău, catagrafie, megieș, ahabă/ohabnic, pârcălab, birnic, tumul (movilă înălțată peste morminte), pisc tătăresc și alte expresii.”
​De asemenea, acesta amintește specific denumirea locului: „Ne-au mai rămas și câteva urme ale existenței umane în arealul nostru (Tumulii de la Văcării).”

​Astăzi, la invitația unui prieten, am participat la o mică expediție chiar în locul care vroiam să-l revăd. Nu am putut refuza; am luat-o ca pe o „alarmă la unitate”, m-am echipat și în 10 minute am fost la locul de întâlnire: podul de la intrarea pe strada principală din satul Opatești. 🥾🎒
​Din discuțiile cu domnul Stanciu și din amintirile mele, știam că trebuie să fie în apropierea liniei de înaltă tensiune, în punctul numit „La Văcării”. Am pornit pe un drum vechi care, la un moment dat, s-a pierdut în vegetația sălbatică de sub coasta unei păduri. 🌳🧭
​Dornici să nu abandonăm planul, am decis să urcăm direct prin pădure. Pe drum, am întâlnit un plop uriaș, atât de gros încât nici trei persoane cu brațele întinse nu l-ar fi putut cuprinde. După câteva poze, am continuat urcarea și am ajuns într-o poiană. Având ca reper rețeaua de înaltă tensiune, după câtiva zeci de metri parcurși printre pâlcurile de copaci, au apărut și tumulii căutați! ✨🤩

​Cuprinși de entuziasm, ne-am bucurat de descoperire. Am observat că sunt cel puțin trei, posibil chiar patru. Cel din centru este cel mai mare, având o înălțime de aproximativ 20 de metri (plus arborii crescuți pe el). Ne-am permis chiar să-l escaladăm pentru a vedea și admira Făgărașul de sus. 🏔️👣

​A fost o experiență extraordinară pe locurile natale, o întoarcere în timp care mi-a confirmat că istoria se află, uneori, chiar sub pașii noștri. 🇷🇴🛡️