11/08/2026
Marie-Henriette Suzanne Courmont (născută la Annappes, 9 iunie 1936), cu numele monastic Sœur Mari Xavier, ce i-a marcat cei 67 de ani, trăiți după regulile ordinului bernardin al mănăstirii Notre-Dame de la Plaine – La Cessoie din Saint-André-Lez-Lille, a plecat spre veșnica odihnă, în data de 5 august 2026, stingându-se în pace, într-o instituție pentru cei vârstnici din Lille unde și-a petrecut ultimii doi ani și jumătate din viață (după plecarea din România, în februarie 2024).
Destinul celei care a fost, pentru cunoscuți, Marie Courmont sau Sœur Marie este legat, iremediabil, de Iași, unde a trăit timp de 31 de ani. După căderea comunismului, în februarie 1991, aceasta a scris Ambasadei Franței din România, oferindu-se voluntar ca lector de limba franceză, proiect conceput de ea însăși în mod independent și devansând orice inițiativă oficială similară.
Spre bucuria a generații întregi de elevi, conducerea Liceului Național din acea vreme și întreaga catedră de limba franceză au acceptat cu entuziasm propunerea și astfel, din 1991 pînă în anul 2006, la Colegiul Național, iar ulterior alți câțiva ani la Colegiul Național „Vasile Alecsandri“, Sœur Marie a activat ca lector de limba franceză, insuflând tuturor elevilor ei iubirea pentru limba și cultura franceză, pentru acțiunile umanitare în favoarea persoanelor fără posibilități materiale, pentru valorile europene și pentru tot ce înseamnă o viață în slujba aproapelui (Sœur Marie nefăcând nicio deosebire în viața ei între devotamentul pentru votul monastic și activitatea ei ca profesoară de limba franceză).
De la proiectul de pionierat din martie 1995 al vizitei unei clase cu predare intensivă în limba franceză la Colegiul Thérèse d’Avila din Lille la proiectul reușit (anii 2000-2002) al facilitării studiilor universitare la Lille pentru foști elevi al Colegiului Național ce au fost găzduiți benevol și gratuit timp de un an universitar în familii franceze din zona orașului Lille, grație eforturilor și garanțiilor morale depuse de Sœur Marie, fără a uita parteneriatul oficial încheiat în anul 2002 între Colegiul Național și Colegiul Thérèse d’Avila pentru permanentizarea relațiilor cultural-educative, activitatea depusă de aceasta a rămas înscrisă în documente oficiale, dar mai mult decât atât, s-a păstrat în sufletele celor care au beneficiat de energia, de abnegația și, adesea, de capacitatea de a deschide, pentru elevii ei, uși care păreau permanent închise.
Clubul Prietenilor Omului (Le Club des Amis de l’Homme), cercul ei de elevi și foști elevi, de tineri și adulți iubitori de limba franceză, au fost cealaltă fațetă a unei activități cultural-educative, ce se prelungea, cu aceeași pasiune, și în afara școlii, prin serbări, spectacole, acțiuni de binefacere la orfelinate, cămine, sau oameni rămași singuri, și care a continuat până în preajma anilor 2020.
Generațiile de elevi care au avut-o ca profesoară, cei apropiați și cei străini care au beneficiat, de-a lungul a 31 de ani de generozitatea, de bunătatea, de competențele și de optimismul ei de nezdruncinat, și-o vor aminti mereu cu afecțiune și cu credința că, acolo unde a fost chemată, Sœur Marie și-a găsit, în sfârșit, odihna cea binemeritată după o viață de 90 de ani plini de credință și fapte bune.
