31/08/2026
LUNI DE VARĂ – O carte, un ex-libris, o istorie: biblioteca Kornis și Castelul Szentbenedek
Chiar dacă vara a adus tăcere în sălile de lectură, în birouri și printre rafturi lucrul continuă. În răcoarea depozitelor, bibliotecarii răsfoiesc cu grijă pagini îngălbenite, redescoperind cărți care spun povești uitate.
O carte apărută la jumătatea secolului al XIX-lea: Guide pittoresque de l’étranger dans Paris et ses environs, Paris, Jules Renouard et Cie, Aubert et Comp., poartă un ex-libris prețios, ce trimite la povestea fascinantă a unui castel din Transilvania.
Ilustraţia centrală a ex-libris-ului redă o scenă clasică de studiu dintr-o bibliotecă: un tânăr cercetător examinează un document vechi sau o hartă dintr-o carte masivă. În fundal, rafturi cu volume legate şi o statuetă sub formă de bufniţă, simbolul universal al înţelepciunii.
Dedesubt, un text în limba latină: „Caroli M. Kornis e comitibus de Göncz-Ruszka (in arce Szent-Benedek) MCMVIII”.
Contele (gróf) Kornis Karoly (1869-1918) a aparţinut vechii familii nobiliare maghiare Kornis de Göncz – Ruszka, venită în Transilvania la sfârşitul secolului al XV-lea. Membrii acesteia au deţinut funcţii importante în Transilvania medievală.
Menţiunea „in arce Szent-Benedek” (în castelul Szent-Benedek) se referă la locul unde se afla biblioteca din care provine această carte, anume Castelul din Szentbenedek. Localitatea se numeşte astăzi „Mănăstirea” şi este situată aproape de Dej. În perioada medievală, exista aici o abaţie de călugări benedictini, de unde şi vechea denumire. În 1573, Principele Transilvaniei Bathory Istvan a donat domeniul de la Szentbenedek comitelui suprem al Clujului, Keresztúri Kristóf, căruia i se atribuie construcţia nucleului Castelului din Szentbenedek, care a devenit mai târziu una dintre cele mai faimoase rezidenţe în stil renascentist din Transilvania.
Castelul a intrat în posesia familiei nobiliare Kornis după anul 1600, prin căsătoria dintre fiica comitelui de Cluj și baronul Kornis Boldizsar. Au urmat mai multe extinderi şi renovări, făcute de descendenții familiei, în special de Gáspár Kornis și de Zsigmond Kornis, care a fost și guvernator al Transilvaniei. Au fost adăugate etaje, turnuri de apărare și bastioane. Castelul a devenit faimos și pentru cei doi inorogi sculptați pe stâlpii porții de intrare. Printre ultimii care au contribuit la acestea a fost contele Kornis Karoly, căruia i se datorează restaurarea și modernizarea castelului între anii 1906 și 1916.
Fiul contelui Kornis Karoly, purtând acelaşi nume şi acelaşi titlu nobiliar, a fost ultimul stăpân al castelului. Károly Kornis fiul (1894–1955), pasionat de științele naturii și istorie, cunoscut și ca ornitolog, a alcătuit o impresionantă colecție de păsări împăiate, insectare, ierbare și minerale, cu care a decorat nivelul inferior al castelului.
În urma naționalizării, ansamblul, rămas fără stăpân, a devenit victima populației locale: încăperile au fost jefuite, elementele sculptate în lemn și pictate au fost prădate sau arse, colecția impresionantă de arme și obiecte etnografice, împreună cu valoroasa colecție științifică, a fost risipită. Aceeași soartă a avut și biblioteca familiei. Cele peste 9000 de volume rare au fost risipite, incendiate, distruse. Cel mai probabil, cartea pe care o deținem este printre puținele care s-au păstrat din biblioteca Kornis.
Castelul a fost retrocedat în anul 2006 descendenților familiei, care, în 2018, au fondat Asociația Castelul Kornis, în scopul restaurării și valorificării ansamblului arhitectural.