03/09/2026
Este disponibil volumul 4 al seriei "Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc" de Ion Gavrilă Ogoranu, după 22 de ani de la prima ediție!
Rezistența din Munții Făgărașului în arhivele Securității
Volumul 4 al seriei „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, având ca autor pe Ion Gavrilă Ogoranu, aduce la lumină documente din arhiva Securității privind rezistența armată dusă până în 1955 împotriva comunismului, pe versantul nordic al Munților Făgărașului, dar și cu privire la eforturile Securității de a-l captura pe liderul grupului, rămas nearestat până în 1976, caz unic în istoria întregii Europe de Est dinainte de 1989. Lucrarea constituie rodul unei munci uriașe desfășurate de Ion Gavrilă Ogoranu după înființarea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și până în 2003, în sălile de studiu ale acestei instituții, cercetând peste 150 volume, cuprinzând mult peste 50.000 de file, care i-au fost puse la dispoziție în acei ani. Precizăm că restul de peste 100 volume referitoare la arestarea sa în 1976, ancheta de la București, întinsă pe 6 luni, precum și urmărirea sa informativă până în 1989, au fost disponibilizate abia după moartea sa din 2006. Așadar, la 17 ani de la căderea regimului comunist, aceste volume continuau să fie secretizate, un luptător în Rezistența anticomunistă neputând avea acces la ele. De altfel, este notorie întâmplarea respingerii, în 2005, de către o bancă, a cererii lui Ion Gavrilă de acordare a unui credit de nevoi personale, pe motiv că în cazierul său încă figura condamnarea la moarte în contumacie, din 1950. Toate acestea spun multe despre cine a continuat să controleze și să conducă România după 1989.
În studiul introductiv al acestui volum Ion Gavrilă deplângea de altfel faptul că, în dosarele care i se puseseră la dispoziție „nu se află dosarul cu evenimentele din 1950 şi cu procesul din oraşul Stalin din iulie 1951, cu pronunţarea a 17 condamnări la moarte. Nu se află informații despre paraşutaţii de către puterile apusene în anii 1950-1953, decât în măsura în care a fost nevoie, pentru condamnarea grupului nostru ca spioni ai imperialiştilor americani, englezi şi francezi. Nu se află nici o referire la modul cm a fost arestat şi anchetat autorul acestor rânduri, şi nici despre urmărirea sa ulterioară. Nu se află dosarele cu legăturile noastre externe, despre avionul american venit să ne ajute în 1951, ci doar informaţii în urma cărora am fost acuzaţi de legături cu imperialiştii, pentru a fi condamnaţi pentru spionaj şi trădare.” Și conchidea, nu fără o urmă de amărăciune: „Cândva, când dosarele nu vor mai fi în mâna celor ce le-au alcătuit, se va face lumină completă în istoria rezistenţei anticomuniste.”
Scopul alcătuirii acestui al patrulea volum al seriei „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” este, după mărturisirea autorului, „să dovedesc că amintirile din cele trei volume publicate sub titlul „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” nu au fost nişte povestiri, ci realităţi crude, la care autorul şi ceilalți amintiţi în carte au participat efectiv”. De asemenea, „să dovedesc că prin curăția idealurilor pentru care am luptat, prin dăruirea de care am dat dovadă, prin păstrarea liniei de onoare şi morală creştină ce-am adoptat-o, prin tactica şi strategia pe care le-am folosit, prin acţiunile de luptă la care am participat, prin jertfele pe care le-am adus, prin efectivele forțelor duşmane care au acţionat asupra noastră, prin influența pe care am avut-o asupra zonei din sudul Transilvaniei, grupul nostru carpatin de eliberare naţională poate fi aşezat cu cinste alături de celelalte sute de grupuri de rezistență anticomunistă din România”.
Deși parte din seria „Brazilor” și legat evident de celelalte volume, cartea de față se poate constituie totodată și ca o lucrare de sine stătătoare. S-ar putea crede că parcurgerea unei astfel de culegeri de documente ar fi constitui o lectură aridă și plictisitoare. Dar vă asigur că nu este așa. Dimpotrivă, chiar și în lipsa primelor trei volume, grație studiul istoric introductiv, care ajută cititorul să contextualizeze conținutul documentelor și să se familiarizeze cu configurația grupării de rezistenți și a forțelor de represiune, cartea ajunge să se citească cu sufletul la gură. Sigur că lipsește savoarea și verva scriitoricească a autorului din primele două volume, de memorii, dar sutele de documente înșirate prezintă o desfășurare a acelorași istorisiri, în oglindă, de astă dată consemnate birocratic, tehnic, în documentele Securității. Dinamica desfășurării acțiunii este una alertă, încordată și adeseori complicată de situații surpriză.
Adevărul este că, în special din 1948, după alungarea Regelui Mihai și instaurarea deplină a regimului de teroare comunistă, și până spre sfârșitul anilor 1950, zonele de acțiune ale grupurilor de partizani – cazul Țării Făgărașului fiind ilustrativ în acest sens – au avut înfățișarea unor teatre de război. Sutele de documente parcurse oferă imaginea unor localități care trăiau o veritabilă stare de război. Operațiunile desfășurate de Securitate, implicau batalioane și, în ultimii ani, chiar regimente, cuprinzând efective impresionante de trupe și tehnică militară. Prezența trupelor cantonate în unități militare sau puncte improvizate, mișcările lor prin localități înspre și dinspre munte, aparatele de zbor ce supravegheau munții și satele, prezența unei agenturi informative masive, operațiunile pentru găsirea parașutiștilor sau containerelor lansate de avioane americane ce survolau noaptea regiunea (și care mai lansau uneori și manifeste anticomuniste), la care se adaugă frecventele arestări, uneori masive, ale celor bănuiți de opoziție față de regim, ori deportarea din zonă a unor familii întregi, totul arată că, un deceniu după sfârșiul Celui de-al Doilea Război Mondial, în aceste regiuni ale României ocupate de sovietici războiul nu se terminase.
Toate aceste dovezi arată că poporul român nu a acceptat ușor robia comunistă. Și toate acestea se întâmplau nu la marginea apuseană a lagărului socialist, ci „la fundul sacului”, în țara cea mai apropiată geografic de Uniunea Sovietică, înconjurată de jur împrejur de țări comuniste, fără posibilități de comunicare directă cu lumea liberă. Totul, datorită unor oameni excepționali, unor tineri de o calitate aleasă (toți erau șefi de promoții sau fruntași ai facultăților și liceelor de unde proveneau), care au îndrăznit imposibilul: să se opună regimului instituit de invincibila armată sovietică, ce ocupase țara.
„Am adus în față de asemenea – spune autorul – chipurile oamenilor din acest colț de ţară, care au venit alături de noi, şi împreună am scris o pagină de istorie, frumoasă, credem noi. Nu o istorie rece şi savantă, a forțelor de producţie, a conflictelor de interese, a centrelor de influență interne sau externe, a teoriilor seci inventate de oameni, ci a istoriei vii a poporului nostru, o istorie care suferă, care plânge, care speră, luptă şi se zbate să supravieţuiască, ce-și apără credinţa în Hristos, nevoile şi neamul, demnitatea celor înfrățiți cu râurile şi ramurile, pe scurt a acelor ce-au făcut şi vor face fapte istorice. A acelor care murind, au lăsat prin testament, țării, cuvintele: Mamă Țară, iartă-ne că am cutezat să luptăm şi să murim pentru tine!”
Așa cm însuși Ion Gavrilă Ogoranu mărturisește, ei nu aveau certitudinea unei intervenții militare occidentale în Europa de Est, chiar dacă sperau la așa ceva. Erau însă convinși că nu occidentalii, ci ei trebuie să lupte pentru eliberarea țării lor. Fără a dispune de obiective impresionante, preferând să păstreze în rezervă, în sate, o mare parte din oameni (pentru momentul decisiv al unei intervenții apusene), împărțindu-se în grupuri mai mici, mobile și în permanentă mișcare, iar prin asta cu atât mai greu de anihilat, fiind pretutindeni și nicăieri, acoperind o rază de acțiune de peste 100 km de la est la vest, prin simpla lor existență și hărțuirea autorităților de ocupație, au reușit să mențină speranța în rândul populației, întârziind cu ani de zile colectivizarea și comunizarea regiunii respective. Sau, așa cm se exprimase Ion Gavrilă Ogoranu vorbind turiștilor de la cabana Bâlea Lac în vara anului 1952, timp de aproape un deceniu după război au păstrat un colț liber din Regatul României.
--- Editor: Florin Dobrescu, Editura Sânziana ---
Ion Gavrilă Ogoranu - Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, vol. 4
A5, 474 pag., copertă color, preț: 45 lei
Comenzi: Tel./WhatsApp: +40722749249, E-mail: [email protected] sau de la sediul din București, str. Veseliei nr. 21, Sector 5, cu un telefon/mesaj WhatsApp în prealabil.
Trimiteți un mesaj cu numele și adresa complete, numărul de exemplare (și eventual alte cărți din domeniu de pe site-ul www.libraria-rezistenta.com ), nr. de tel și e-mail. Preferăm expedierea prin Easybox sau Fanbox, dar la cerere trimitem și prin Poșta Română sau Fancurier.
