PNL-Manastirea-Casin

14/06/2026

Nimeni NU decide în locul PNL. Am spus asta, ca o cerință explicită pentru a rămâne PRIN NOI ÎNȘINE, inclusiv la ultima ședință de Birou Politic Național, de acum patru zile.

Azi, în urma unei operațiuni politice făcute pe furiș, PNL e pus în fața faptului împlinit.

Președintele României a desemnat un prim-vicepreședinte PNL (!!!) pentru funcția de premier fără ca Partidul Național Liberal să fie consultat. Fără o discuție cu întreaga conducere statutară. Fără un mandat politic. Fără o minimă formă de respect față de partidul care ar trebui să susțină această decizie. Partidul care l-a susținut să ajungă președinte, într-un tandem politic pe care românii l-au cerut: Nicușor Dan – președinte și Ilie Bolojan – premier.

Politica democratică presupune negociere, consultare, construcție. Presupune respect față de partide și față de votul membrilor. Presupune răbdarea de a construi consens.

Scurtăturile produc întotdeauna costuri.

Iar azi, Nicușor Dan a arătat că e dispus la orice costuri, inclusiv să sacrifice un partid într-o democrație.

Partidul Național Liberal a trecut prin războaie, interdicții, dictaturi și momente în care părea condamnat la dispariție. A supraviețuit fiindcă a avut coloană vertebrală. Fiindcă a avut lideri care au pus principiile înaintea interesului personal și interesul național înaintea calculelor de moment.

Miza de astăzi depășește un nume și o funcție.

Miza este autonomia unui partid democratic.

Este felul în care înțelegem să facem politică într-o țară europeană.

Este încrederea românilor.

Cei care vor ca un partid istoric să fie împărțit, modelat sau pus în genunchi prin surpriză s-ar putea să fie, la rândul lor surprinși: caracterele sunt cele care rămân în picioare după ce comploturile își consumă energia.

PS: Faptul că unii dintre cei mai mari susținători ai acestei decizii sunt liderii USR și PSD, Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu și Dragoș Benea, mă face să cred că lista celor care au complotat e mai lungă decât pare la prima vedere.

17/05/2026

18/03/2026

Joaca PSD de-a GUVERNOPOZIȚIA a mai făcut o victimă, iar de data asta e vorba chiar de Bugetul României.

Fără votul în Parlament al Legii bugetului de stat pe 2026, primarii stau cu pixul în aer, proiectele se opresc, firmele nu știu dacă își mai recuperează banii, iar investițiile se evaporă una câte una.

PSD pretinde că poate să ignore nevoile a peste 1.670 comunități conduse de primari PSD, să ignore mesajele din comune și orașe unde bugetul e așteptat ca pâinea caldă. Nu poate.

Asta e o păcăleală pe care nici ei nu o cred. Să întindă coarda față de propriul electorat pentru că așa le-a dat aritmetica electorală la Centru: PLUS la piedici și obiecții, MINUS la construcție și parteneriat onest de coaliție.

Așa că acum ține ostatic bugetul, adică acel contract minim de încredere dintre stat și cetățean, pe baza căruia se fac calcule în comunități, se plătesc salarii și pensii, și se asigură funcționarea serviciilor publice esențiale.

Un buget construit cu toată responsabilitatea și asumat de premierul Ilie Bolojan pentru a echilibra România după excese care au antrenat costuri pe care nu ni le mai permitem.

Pentru ca ironia să fie completă, PSD a fost la masa unde s-au negociat termenii acestui buget. A girat deciziile, a fost parte din ele, iar acum joacă rolul criticului indignat. E vechea tactică pe care a aplicat-o în ultima jumătate de an: cu o mână votează măsurile în guvern și cu alta bate cu pumnul în masă la televizor că măsurile nu sunt perfecte.

Pe scurt, ipocrizie.

Dovadă că aruncă în spațiul public cifre despre "solidaritate", despre ajutoare punctuale, despre miliarde de lei care trebuie cheltuite după bunul plac al PSD. Nimeni nu contestă nevoia de sprijin pentru cei vulnerabili, dar matematica bugetară nu ține cont de aritmetica electorală a PSD. Dacă sari peste ținta de deficit, nu primești aplauze, primești costuri mai mari la împrumuturi, pierzi credibilitate și, în final, ajunge să doară unde tai.

Nici contextul extern nu e deloc iertător. Prețurile la carburanți sunt sub presiune, iar instituțiile internaționale se uită la România cm dă test de maturitate în guvenare. Nu contează ce intenții declarăm, contează ce votăm și dacă țara are sau nu un buget adoptat. Punct.

Mai e ceva ce merită spus fără ocolișuri: prin blocajul bugetului, PSD încearcă să-și regleze problemele interne pe spatele întregii economii. Pierde teren, încearcă să recupereze prin conflict, cochetează cu discursuri radicale și testează alianțe toxice doar ca să vadă dacă mai câștigă câteva procente. Este cea mai riscantă strategie pentru țară.

Dacă PSD ar fi vrut să fie cu adevărat solidar cu românii, ar fi ales să susțină soluțiile propuse de premierul Ilie Bolojan: tăierile din risipa bugetară, prioritizarea investițiilor care aduc creștere.

Ce face PSD, care blochează tot mecanismul și așteaptă ca PNL să cedeze sub presiune, este un joc periculos, care are consecințe directe asupra stabilității guvernării.

În fond, discuția nu e despre cine marchează politic azi, ci despre cât de bine funcționează în continuare România. Dacă primarul dintr-o comună poate începe un proiect sau dacă îl amână la nesfârșit. Dacă antreprenorul știe pe ce se bazează sau face calcule în orb. Dacă se plătesc la timp salariile, pensiile, alocațiile pentru copii și toate prestațiile sociale.

Mesajul PNL pentru PSD e un apel la maturitate: VOTAȚI BUGETUL și negociați diferențele în interiorul regulilor! Nu invers. Pentru că statul nu e un teren de testat strategii de partid. E casa milioanelor de români cărora le datorăm încredere.

Restul e teatru. Și, de data asta, biletul e unul extrem de scump.

03/03/2026

Vedem, de opt luni, un mod nechibzuit de a face politică: se numește "guvernopoziție".

Stai la masa puterii, votezi deciziile, ocupi ministere, dar în același timp o faci pe avocatul celor nemulțumiți. Adică păstrezi confortul și încerci pe cât posibil să eviți nota de plată.

Modelul nu e nou în politica de la noi, doar că între timp a fost puțin lustruit. Când guvernul adoptă măsuri nepopulare, reduce cheltuieli, face restructurări, pune reguli mai stricte, cei din "guvernopoziție" se burică și spun că au "rezerve". Totuși, rezervele nu îi împiedică să voteze, să își mențină miniștrii în cabinet, să fie tot la putere.

Nu-i împiedică nici să voteze moțiuni simple împotriva unor colegi miniștri și să anunțe alte moțiuni, ca și cm guvernul ar fi un adversar de luat la țintă, nu o formulă politică din care faci parte, cu program și calendare asumate.

Rolurile de "coleg de ședință" dimineața și de "cel mai mare critic" seara nu par să creeze nicio problemă de coerență pentru cei care practică sportul ăsta politic periculos, unde când te accidentezi se lasă cu fracturi urâte de încredere. A partenerilor de coaliție și a românilor.

Las deoparte atitudinea necolegială față de primii, care sunt puși în situația de a da mereu explicații la orice se decide în majoritate și se contestă apoi în public.

Însă sunt convins că oamenii, deși nu urmăresc toate detaliile tehnice și legislative, înțeleg când cineva încearcă să fie simultan și la volan, și pe bancheta din spate, comentând la fiecare intersecție stilul de condus.

Participarea într-o coaliție de guvernare este un act de asumare, nu o alba - neagra cu răspunderea.

Nu există două realități, una în care iei decizii, și alta în care le critici și tragi semnale de alarmă după ce ai așteptat să vezi că nu sunt bine primite.

"Guvernopoziția" e selectivă cu responsabilitățile și generoasă cu beneficiile.

E adepta meritelor colective când măsurile dure funcționează și a vinei individuale când costurile de imagine sunt incomode.

Reducerea cu 30% a numărului maxim de posturi în administrația locală, tăierea cabinetelor demnitarilor, limitarea cheltuielilor de personal nu au trecut prin telepatie, ci prin vot.

Regulile mai stricte pentru disciplină fiscală, pentru declararea proprietăților, pentru colectarea amenzilor, evaluările de performanță pentru funcționari și limitarea sporurilor sunt tot rezultatul unor DA-uri conștiente, nu al vreunui fenomen paranormal administrativ.

Problema cu "guvernopoziția" e dublul discurs. pentru că, nu-i așa?, poți să păcălești câțiva oameni tot timpul și toți oamenii o perioadă, dar nu poți să păcălești toți oamenii tot timpul.

Guvernarea nu e despre matematică de coaliție și logică de campanie electorală.

Dacă PSD consideră că reformele pe care și le-a propus premierul Ilie Bolojan sunt necesare, trebuie să le apere. Dacă le consideră greșite, are opțiunea să iasă de la guvernare.

Imagine generată cu AI.