27/08/2026
Cum s-a născut stațiunea balneară Ocna Sibiului? Povestea apei, a sării și a nămolului
Astăzi, venim la Ocna Sibiului pentru o baie în lacurile sărate, pentru nămol, pentru relaxare sau pur și simplu pentru o zi frumoasă de vară.
Dar, cu multe secole în urmă, nimeni nu privea aceste locuri ca pe o destinație de vacanță.
Totul a început cu sarea. 🧂
De mii de ani, oamenii au exploatat bogăția uriașă ascunsă în pământul de la Ocna Sibiului. Minele de sare au modelat întreaga istorie a așezării, iar odată cu trecerea timpului, multe dintre exploatările abandonate s-au prăbușit sau au fost inundate. În locul lor au apărut lacurile sărate pe care le cunoaștem astăzi.
Dar când au început oamenii să descopere că aceste ape sunt speciale?
Probabil cu mult înainte de existența unei stațiuni organizate.
Există informații potrivit cărora, încă din secolul al XVI-lea, efectele apelor sărate deveniseră cunoscute în Transilvania. Un document menționează că, în anul 1598, un ambasador al împăratului Rudolf al II-lea, aflat în drum spre Constantinopol, s-a oprit la Ocna pentru a face băi sărate. Este un indiciu important că lacurile erau deja folosite pentru baie cu mult înainte ca stațiunea să existe în forma ei modernă.
În jurul anului 1700, unul dintre lacurile sărate purta deja numele de „Frauenbad” – „Baia femeilor”. Această denumire este considerată una dintre primele dovezi clare ale unei utilizări balneare organizate a apelor de la Ocna Sibiului. Nu mai era vorba doar despre oameni care intrau întâmplător în apă. Lacurile începeau să fie cunoscute și folosite special pentru băi.
De la observație la știință
Oamenii observaseră de multă vreme că apa sărată și nămolul sunt deosebite. Dar începutul secolului al XIX-lea a adus și primele încercări de a înțelege științific de ce.
În 1820, medicul Pataky Samuel a realizat o analiză chimică a apelor sărate de la Ocna Sibiului. Mai târziu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cercetările asupra compoziției apelor și proprietăților lor au fost continuate și de alte persoane, printre care medicul Kósa Moise, chimistul Friedrich Binder și preotul Bakk Endre.
Astfel, ceea ce oamenii descoperiseră prin experiență începea să fie cercetat și explicat.
Apele foarte sărate, nămolul sapropelic și particularitățile naturale ale zonei au devenit treptat fundamentul unei noi identități pentru Ocna Sibiului: cea de stațiune balneară.
1846 – momentul în care începe oficial povestea stațiunii
Anul 1846 este considerat momentul deschiderii oficiale a Stațiunii Balneare Ocna Sibiului. Au început amenajările permanente, iar locul a trecut treptat de la simple băi în lacurile sărate la o destinație organizată pentru tratament și odihnă.
Apoi, pe 20 iunie 1858, au fost inaugurate oficial și băile calde.
Ocna Sibiului începea să devină ceea ce am numi astăzi o destinație completă: un loc în care oamenii veneau pentru sănătate, tratament, odihnă și, bineînțeles, pentru plăcerea de a petrece timp în aer liber.
O stațiune care a continuat să se dezvolte
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, Ocna Sibiului a cunoscut o perioadă importantă de dezvoltare.
În 1888 au fost descoperite două izvoare de apă minerală în apropierea lacurilor Cloșca și Crișan. În 1900, L. Kaleczinski a identificat și descris fenomenul de heliotermie, una dintre cele mai fascinante particularități ale lacurilor sărate de aici.
Între 1900 și 1909 a fost construit un complex balnear modern pentru acea perioadă, cu pavilion de cazare, restaurant și pavilion pentru băi, transformând Ocna Sibiului într-o stațiune tot mai cunoscută.
De la tratament... la vacanță
Și poate aici este una dintre cele mai frumoase povești ale Ocnei Sibiului.
La început, oamenii veneau în special pentru ceea ce puteau oferi apa și nămolul.
Pentru băi.
Pentru tratament.
Pentru recuperare.
Dar, în timp, în jurul acestor lacuri s-a născut ceva mai mult.
Oamenii au început să vină și pentru atmosfera locului.
Pentru aer.
Pentru vară.
Pentru timpul petrecut cu familia.
Pentru acea senzație pe care o ai atunci când intri în apa sărată și, pentru câteva ore, uiți de grabă.
Astăzi, Ocna Sibiului păstrează ambele identități.
Este locul în care istoria balneară se întâlnește cu vacanța.
Locul unde, în urmă cu sute de ani, oamenii coborau în adâncuri pentru a scoate sare.
Iar astăzi, generații întregi vin la suprafață pentru a se bucura de ceea ce natura și timpul au creat acolo.
Lacurile Ocnei nu au fost construite pentru agrement. S-au născut din istoria exploatării sării. Iar poate tocmai de aceea fiecare baie aici înseamnă, fără să ne dăm seama, și o mică întâlnire cu trecutul. 🌊🧂☀️
