23/05/2026
Bușteni, 1960. Valea Prahovei nu era încă sufocată de trafic, iar muntele părea infinit mai aproape de oameni. Dimineața, trenurile aduceau turiști cu valize mici din carton, iar seara orașul mirosea simultan a rășină de brad și a hârtie umedă de la fabrică.
Puțini își mai amintesc astăzi că Bușteniul era atunci un loc ciudat și fascinant: stațiune montană, oraș muncitoresc și poartă spre Bucegi în același timp. Între vile interbelice, hoteluri comuniste timpurii și umbrele Caraimanului, orașul avea un farmec pe care fotografiile alb-negru îl surprind perfect.