02/04/2015
Istoric
Primul document ce atesta numele satului Popesti este cel prin care Micea Voievod da porunca de danie unor credinciosi ai sai: "Din mila lui Dumnezeu, Io Mircea Voievod si domn a toata tara Ungrovlahiei, fiul marelui si preabunului Radul Voievod, da domnia mea aceasta porunca a domniei mele acestor oameni, anume Neacsul si fratele sau Oancea a lui Nan cu fratii sai (...) si cu fii lor ca sa le fie ocine in Popesti, oricat li se vor alege partea lor, pentru ca le este veche si dreapta ocina si dedina (...). Si eu am scris in scaunul Bucuresti, luna martie, 25 zile, anul 7053 (1545). Io Micea Voievod, din mile lui Dumnezeu, domn".
Prin hrisovul lui Alexandru Voievod, din anul 1572, aprilie 25, se intareste lui Stanislav stapanire peste mosia Popesti. Alt document, datat 1608, aminteste de Popesi cu ocazia unei intariri de ocina: "1608 (7116) Mai 29, Targoviste - Radu Voievod intareste ocina la Popesti, parte lui Dragomir si a fratelui sau Bogdan din Liciori din camp, padure, apa, vaduri de moara, vie si tot hotarul cu 200 sapri gata".
Referitor la numele satului, in traditia populara se pastreaza doua versiuni: prima, precum ca denumirea de Popesti ar veni de la cuvantul popa - popi - Popesti. Aceasta versiune este sustinuta de faptul ca inca cu mult timp inainte de anul 1700 exista in Satul Runcu un schit, al carui pamant din jur era lucrat de popi (calugari) si de oameni de prin imprejurimi, carora locuitorii satelor vecine le spuneau "oamenii popilor" si de aici popisteni - Popesti. A doua versiune sustine ca denumirea ar veni de la cuvantul "popas", loc de odihna pentru drumetii carausi care faceau legatura dintre Muntenia si Moldova.