Parcul Natural Apuseni este situat în vestul României, în partea central-nord-vestică a Munţilor Apuseni, pe teritoriul administrativ a trei judeţe (Cluj 40%, Bihor 32%, Alba 28%). Bine Aţi venit în Parcul Natural Apuseni (PNA), acesta reprezintă o arie naturală de interes naţional care se întinde pe o suprafaţă de circa 76.000 ha. Parcul Natural Apuseni găzduieste aproximativ 10.000 de locuitori,
majoritatea aflaţi în Ţara Moţilor. Administraţia Parcului Natural Apuseni (APNA) nu administrază în mod direct terenurile aflate pe teritoriul parcului, ea având rol de analiză, planificare, supraveghere şi control pe teritoriul ariilor protejate: Parcul Natural Apuseni şi siturile Natura 2000 ROSCI0002 Apuseni, ROSCI0016 Buteasa şi ROSPA0081 Munţii Apuseni-Vlădeasa. APNA funcţionează ca unitate în cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva conform prevederilor HG nr. 229 din 2009 şi a contractului de administrare a Parcului Natural Apuseni încheiat cu Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile. Prin acest contract RNP-Romsilva, şi-a asumat asigurarea organizării, dotării şi finanţării activităţilor APNA în vederea bunei sale funcţionări. Localizare:
Parcul Natural Apuseni este situat în vestul României, în partea central-nord-vestică a Munţilor Apuseni, întinzându-se pe o parte din masivele Bihor la sud şi Vlădeasa la nord, pe teritoriul administrativ a trei judeţe (Cluj 40%, Bihor 32%, Alba 28%). PNA cuprinde suprafeţe de pe teritoriul administrativ a 16 comune, şi proprietăţi aparţinând la 25 de comune. În ce priveşte numărul de comunităţi, pe teritoriul PNAp sunt cuprinse integral 53 localităţi şi 3 sate de vacanţă (Boga, Fântânele şi Vârtop), parţial fiind cuprinse încă 8 localităţi, situate pe limitele parcului. Istoric:
Munţii Apuseni actualmente inclusă în Parcul Natural Apuseni a fost vizitată şi studiată încă de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Cele mai vechi trasee turistice din zonă, datând de prin anii 1900, au descrise şi marcate de către Czárán Gyula, un neobosit călător pe meleagurile Apusenilor. Primele iniţiative în vederea constituirii unui parc în această zonă îi aparţin lui Emil Racoviţă, care la primul Congres al Naturaliştilor din România din aprilie 1928 a formulat clar scopul şi obiectivele creării unei arii protejate de dimensiuni mari în Munţii Apuseni. În anii ’50, ca urmare a altor descoperiri importante în explorarea endocarstului, au fost făcute demersuri de către Marcian Bleahu. Alte personalităţi, ştiinţifice, dar nu numai, care de-a lungul timpului, prin studiile şi eforturile lor în domeniul conservării naturii, şi-au legat numele de carstul din Munţii Apuseni sunt Zeno Oarcea, Iosif Viehmann, Anna Marossy, Valeriu Puşcariu şi Nicolae Boşcaiu, Cristian Pop şi mulţi alţii.
În anii ’70 s-a pregătit prima documentaţie ştiinţifică privind declararea parcului însoţită şi de o primă hartă evidenţiindu-se faptul că această zonă este printre ultimele zone naturale de carst împădurit de asemenea dimensiuni din Europa. Primul act normativ prin care a fost declarat parcul, iniţial ca şi "Parcul Naţional Apuseni” a fost Ordinul de Ministru 7/1990, urmat, după zece ani, de Legea 5/2000 privind amenajarea teritoriului, Secţiunea a III-a, arii protejate, unde este menţionat ca „Parcul Natural Munţii Apuseni”.
În 1992 s-a realizat de către Institutul de Cercetări Biologice din Cluj-Napoca "Studiul de fundamentare privind organizarea reţelei de arii protejate pe teritoriul ţării", care a stat la baza deciziei finale de instituire a parcului. Prin Hotărârea de Guvern 230/2003 s-au stabilit limitele "Parcului Natural Apuseni” care au dat şi suprafaţa totală de 75.784 ha. Începând cu anul 2004, s-a înfiinţat Administraţia Parcului Natural Apuseni ca subunitate a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva – Direcţia Silvică Oradea în urma semnării contractului de administrare a Parcului între Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.
