07/08/2026
🔴🚒 COD ROȘU DE NEMULȚUMIRE ÎN SVSU
Aceeași flacără. Același fum. Același risc. Dar două lumi aproape complet diferite .În România există o realitate despre care se vorbește prea puțin. Atunci când arde o casă, focul nu întreabă dacă pompierul care intră în curte este militar sau voluntar. Fumul nu verifică legitimația. Temperatura nu ține cont de statut. Un acoperiș care se prăbușește nu face diferența între uniforma unui pompier militar și cea a unui pompier dintr-un Serviciu Voluntar pentru Situații de Urgență.
Și totuși, sistemul românesc face această diferență. Uneori una uriașă. De aici apare un adevărat:
🔴 COD ROȘU DE NEMULȚUMIRE ÎN SVSU
Nu împotriva pompierilor militari. Nu împotriva colegilor din inspectoratele pentru situații de urgență. Ci împotriva unui sistem care, de aproape două decenii, spune că serviciile voluntare sunt importante, le pune obligații serioase în spate, dar nu a reușit să construiască pentru ele un sistem național unitar de finanțare, dotare, pregătire și protecție.
🚒 1. SVSU NU ESTE „ECHIPA PRIMĂRIEI CARE MAI STINGE CÂTE UN FOC”
Aceasta este probabil una dintre cele mai mari percepții greșite. Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor spune foarte clar că serviciile voluntare pentru situații de urgență au, printre atribuțiile principale: 🔥 intervenția pentru stingerea incendiilor; 🛟 salvarea persoanelor; ⛑️ acordarea primului ajutor;
🐕 protecția animalelor; 🏠 protecția bunurilor; ⚠️ intervenția în alte situații de urgență.
Cu alte cuvinte, discutăm despre o structură de intervenție, nu despre un decor administrativ al unei primării. Mai mult, legislația spune că însăși constituirea SVSU are la bază:
➡️ complementaritatea răspunsului; ➡️ reducerea timpului de răspuns; ➡️ cooperarea la nivel local; ➡️ implicarea comunității.
Exact aici apare prima contradicție. Dacă SVSU trebuie să reducă timpul de răspuns, atunci trebuie să fie capabil să intervină. Iar pentru a interveni trebuie să ai: autospecială funcțională; personal suficient; echipament individual de protecție; aparate de respirat cu aer comprimat; furtunuri; mijloace de comunicații; accesorii; iluminat; pregătire; antrenament; asigurare; ... și bani.
Nu doar o hotărâre de consiliu local și un tabel cu niște nume.
🔴 2. ACELAȘI INCENDIU — DOUĂ SISTEME DE FINANȚARE
Pompierii militari fac parte dintr-un sistem național. SVSU depinde, în principal, de bugetul local. Legea nr. 307/2006 stabilește expres că finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale serviciilor voluntare se asigură din bugetele locale. Iar aici începe loteria. Într-o localitate poți găsi: 🚒 autospeciale moderne; 🧑🚒 pompieri bine echipați; 🫁 aparate de respirat; 📻 comunicații; 🏢 remiză modernă; 📚 pregătire serioasă; 💰 buget anual consistent.
La 20 sau 30 de kilometri distanță poți găsi: 🚛 o autospecială foarte veche; 🧥 echipamente uzate; ❌ lipsă aparate de respirat;
❌ lipsă personal; ❌ lipsă fonduri; ❌ pregătire redusă; ❌ intervenții făcute aproape exclusiv prin sacrificiul personal al câtorva oameni.
Nu pentru că incendiul ar fi mai puțin periculos. Ci pentru că localitatea este mai săracă sau pentru că administrația locală consideră situațiile de urgență o prioritate mai mică. Asta este una dintre cele mai mari probleme structurale ale sistemului SVSU.
Siguranța pompierului și a cetățeanului poate ajunge să depindă de codul poștal.
🔴 3. LEGEA ÎȚI CERE SĂ INTERVII. DAR CU CE?
Ordinul MAI nr. 51/2024 stabilește criteriile privind constituirea, încadrarea și dotarea serviciilor voluntare și private pentru situații de urgență. Documentul definește SVSU drept structură specializată destinată apărării vieții și bunurilor în situații de urgență. Pe hârtie, sistemul arată bine. Există criterii. Există categorii. Există funcții. Există condiții de încadrare. Există cerințe de dotare. Problema începe în teren. Pentru că între: „SERVICIUL TREBUIE SĂ DEȚINĂ” și
„SERVICIUL DEȚINE EFECTIV, FUNCȚIONAL ȘI SUFICIENT” poate exista o distanță enormă.
O autospecială trecută într-un inventar nu înseamnă automat capacitate operativă. Un aparat de respirat aflat într-un dulap nu înseamnă capacitate dacă: nu este verificat; nu are butelia încărcată; nu există mască potrivită; personalul nu este instruit; nu există suficiente aparate pentru echipaj; nu există proceduri pentru utilizarea lor.
🫁 4. FUMUL ESTE LA FEL DE TOXIC PENTRU TOȚI
Aici apare probabil cea mai gravă anomalie. Un pompier IGSU și un pompier SVSU pot ajunge la același incendiu. Respiră același aer.
Sunt expuși acelorași gaze toxice. Pot intra în aceeași curte. Pot lucra lângă aceeași construcție. Dar nivelul efectiv de protecție poate fi radical diferit.
Pompierul militar aparține unui sistem profesionist în care aparatul de respirat cu aer comprimat reprezintă echipament standard pentru numeroase misiuni. În schimb, există SVSU unde asemenea echipamente sunt puține, vechi sau inexistente.
Și atunci apare întrebarea incomodă:
❓Plămânul pompierului voluntar este mai rezistent decât plămânul pompierului militar❓ Evident că nu. Monoxidul de carbon nu verifică statutul. Acidul cianhidric nu verifică statul de plată. Particulele cancerigene din fum nu întreabă dacă ești angajat MAI sau voluntar al unei comune. Riscul biologic este același. Protecția însă nu este întotdeauna aceeași.
🔴 5. ACEEAȘI INTERVENȚIE, DAR DREPTURI PROFESIONALE FUNDAMENTAL DIFERITE
Trebuie spus foarte clar: pompierul militar este angajat profesionist al unui sistem național de intervenție. Voluntarul SVSU desfășoară activitatea într-un raport juridic diferit. Statutul personalului voluntar spune explicit că voluntariatul reprezintă o activitate de interes public desfășurată benevol, într-un raport juridic diferit de raportul de muncă.
Este firesc, deci, ca cele două categorii să nu aibă același statut salarial sau administrativ. Problema nu este existența diferențelor.
Problema apare atunci când diferența de statut produce o diferență inadmisibilă de siguranță. Un voluntar poate fi expus:
🔥 flăcărilor; 💥 exploziilor; ☠️ fumului toxic; 🏚️ prăbușirilor;
⚡ electrocutării; 🚗 accidentelor; 🧪 substanțelor periculoase;
exact cm poate fi expus un pompier profesionist IGSU.
⚖️ 6. LEGEA RECUNOAȘTE RISCUL POMPIERULUI VOLUNTAR
Și aici apare o contradicție interesantă. Statutul pompierului voluntar nu spune nicăieri că voluntarul trebuie abandonat în fața riscului. Dimpotrivă. HG nr. 1579/2005 prevede o serie consistentă de drepturi. Printre acestea: ✅ desfășurarea activității în condiții legale de securitate și sănătate; ✅ asigurarea împotriva riscurilor de accident și boală; ✅ rambursarea unor cheltuieli; ✅ control medical anual gratuit; ✅ uniformă; ✅ echipament de protecție;
✅ aparatură performntă; ✅ mijloace de înștiințare; ✅ despăgubirea bunurilor personale deteriorate; ✅ antidot atunci când natura mediului o impune; ✅ hrană pentru operațiunile de lungă durată; ✅ compensații financiare.
Așadar: drepturile EXISTĂ. Întrebarea adevărată este: Câte sunt efectiv acordate în fiecare SVSU din România?
💰 7. VOLUNTAR NU ÎNSEAMNĂ „LUCREAZĂ GRATIS”
Aceasta este o altă confuzie persistentă. Legea nr. 307/2006 prevede că personalul serviciilor voluntare are dreptul la indemnizații pentru timpul efectiv lucrat la intervenții și pentru activitățile prevăzute în programul serviciului. Cuantumul este stabilit de consiliul local. Mai mult, Statutul personalului voluntar precizează că pentru timpul efectiv de lucru prestat la intervenții și activități se acordă compensații, cuantumul fiind stabilit de consiliul local.
Deci: voluntariatul nu înseamnă că administrația locală este eliberată de orice obligație financiară. Există o diferență între:
❤️ spiritul voluntariatului și 💸 folosirea voluntariatului drept metodă de a face economie la siguranța publică. Cele două nu trebuie confundate.
🔴 8. POMPIERUL VOLUNTAR POATE PLECA DE LA SERVICIU DIRECT LA INCENDIU
Să luăm o situație absolut realistă. Un om lucrează opt ore la locul său de muncă. Telefonul sună. Este alarmat SVSU. Lasă ceea ce face.
Se prezintă la remiză. Se echipează. Pleacă la incendiu. Intervenția poate dura: o oră; patru ore; zece ore; o noapte întreagă. A doua zi omul poate avea din nou serviciu.
Statutul stabilește inclusiv că durata activității voluntarului nu trebuie să îi afecteze sănătatea și resursele psihofizice. Dar realitatea intervenției nu se oprește întotdeauna când voluntarul este obosit.
Incendiul nu spune: „Ai lucrat deja opt ore, mergi acasă.”
🏭 9. ANGAJATORUL TREBUIE SĂ ÎI PERMITĂ PARTICIPAREA
Și aici există prevederi legale pe care foarte mulți oameni nici măcar nu le cunosc. Statutul prevede că instituțiile și operatorii economici trebuie să faciliteze participarea salariaților care sunt voluntari la activitățile de pregătire și intervenție.
Legea nr. 307/2006 prevede, de asemenea, că salariații altor instituții sau operatori economici își păstrează drepturile salariale atunci când participă la intervenții, pregătire ori concursuri profesionale. Pe hârtie sună excelent. În practică apare întrebarea:
Câți angajatori cunosc această obligație?
Și câți voluntari își permit realmente să plece de la serviciu de fiecare dată când sună alarma?
🔴 10. RESPONSABILITATE MARE, AUTORITATE MICĂ
Un membru SVSU nu este un simplu spectator. Legea îi acordă personalului serviciilor voluntare/private inclusiv drepturi operative importante. În anumite condiții poate: ➡️ solicita informații; ➡️ utiliza surse de apă; ➡️ deplasa autospecialele inclusiv pe anumite drumuri sau terenuri; ➡️ limita traficul în zona intervenției; ➡️ intra într-o locuință când există un pericol iminent pentru viață sau bunuri; ➡️ propune măsuri necesare limitării incendiului.
Așadar sistemul spune: „Ai responsabilitate.” „Ai atribuții.” „Intervino.”
Dar la nivel local există încă servicii unde oamenii nu au resursele necesare pentru exercitarea acestor atribuții în condiții apropiate de cele ale unei structuri profesioniste.
🚒 11. PRIMUL LA INCENDIU POATE FI TOCMAI SVSU
Aceasta este problema centrală. În multe localități rurale, distanța până la subunitatea profesionistă poate fi semnificativă. În schimb, SVSU se află chiar în comunitate. Dacă este bine organizat, poate ajunge foarte repede. Aceste prime minute pot însemna diferența dintre: 🔥 o cameră incendiată și 🔥 o casă distrusă; dintre:
🌾 un focar de vegetație și 🌲 zeci de hectare afectate; sau, în cazurile extreme, dintre: ❤️ viață și ⚫ moarte.
Tocmai de aceea legea vorbește despre reducerea timpului de răspuns ca principiu al constituirii serviciilor voluntare. Dar timpul bun de răspuns este inutil dacă ajungi repede și nu ai cu ce interveni.
🔴 12. „A AJUNS SVSU” NU TREBUIE SĂ ÎNSEMNE „AȘTEPTĂM ISU”
Un SVSU operațional ar trebui să poată executa o primă intervenție reală. Să localizeze. Să limiteze propagarea. Să asigure alimentarea cu apă. Să evacueze persoane atunci când condițiile o permit. Să pregătească dispozitivul pentru forțele profesioniste care sosesc ulterior. Uneori chiar să lichideze incendiul înainte de sosirea acestora. Aceasta este esența complementarității. Nu două sisteme care se privesc reciproc. Ci două componente ale aceluiași răspuns.
🤝 13. POMPIERUL IGSU NU ESTE ADVERSARUL POMPIERULUI VOLUNTAR
Acest lucru trebuie subliniat apăsat. Problema SVSU nu este pompierul militar. De cele mai multe ori, la incendiu, cooperarea dintre oameni funcționează mult mai bine decât cooperarea dintre instituții pe hârtie. La foc nu mai contează prea mult ce scrie pe statul de organizare. Unul întinde furtunul. Altul deschide distribuitorul. Altul asigură alimentarea. Altul caută victima.
Toți vor același lucru: incendiul să fie stins și oamenii să ajungă acasă. Problema este sistemică.
🔴 14. UNIFORMITATEA NAȚIONALĂ EXISTĂ PREA PUȚIN
Unul dintre avantajele IGSU este standardizarea. Există structuri.
Există proceduri. Există lanț de comandă. Există standarde naționale de dotare și pregătire.
În zona SVSU, realitatea poate fi mult mai fragmentată. Există servicii extraordinare. Servicii care dispun de autospeciale performante. Servicii conduse profesionist. Servicii în care administrația locală investește serios. Servicii ale căror echipe arată și acționează impecabil. Aceste exemple trebuie apreciate. Dar tocmai existența lor demonstrează că se poate.
Problema este că la nivel național diferențele sunt prea mari.
Siguranța comunității nu ar trebui să depindă atât de mult de cât de implicat este primarul din localitatea respectivă.
🧑🚒 15. PROFESIONALIZAREA NU ÎNSEAMNĂ MILITARIZAREA SVSU
O altă confuzie. A cere SVSU profesioniste nu înseamnă a cere transformarea acestora în subunități militare.
Modelul voluntariatului în pompieri există în numeroase state europene.
Țările cu cel mai puternic sistem de voluntariat :
Modelul pompierilor voluntari (Freiwillige Feuerwehr sau Sapeurs-Pompiers Volontaires) reprezintă coloana vertebrală a serviciilor de intervenție în caz de urgență în Europa Centrală și de Vest. În multe țări, peste 70–90% din forțele totale de pompieri sunt formate din voluntari instruiți profesionist.
Țările cu cel mai puternic sistem de voluntariat
1. 🇦🇹 Austria (Cel mai ridicat procent din Europa)
Pondere: Peste 99% dintre pompieri sunt voluntari.
Organizare: Există peste 4.400 de brigăzi de pompieri voluntari (Freiwillige Feuerwehr). Doar cele 6 mari orașe (Viena, Graz, Linz, Salzburg, Innsbruck, Klagenfurt) au servicii profesioniste permanente, însă și acolo voluntarii intervin ca suport.
2. 🇩🇪 Germania
Pondere: Peste 90% din totalul pompierilor.
Organizare: Peste 1 milion de germani sunt pompieri voluntari activi. Doar orașele cu peste 80.000–100.000 de locuitori au obligația legală de a menține stații de pompieri profesioniști (Berufsfeuerwehr), dar chiar și în aceste orașe voluntarii lucrează cot la cot cu profesioniștii.
🇫🇷 Franța
Pondere: Aproximativ 78%–80% din totalul pompierilor.
Organizare: Cunoscuți sub numele de Sapeurs-pompiers volontaires (SPV), aceștia acoperă majoritatea zonelor rurale și a orașelor mici. În marile metropole (Paris și Marsilia), serviciul este asigurat de unități militare specializate.
🇵🇱 Polonia
Pondere: Peste 70% din personalul de intervenție.
Organizare: Sistemul Ochotnicza Straż Pożarna (OSP) numără sute de mii de voluntari. Brigăzile voluntare sunt integrate într-un sistem național unificat de salvare (KSRG), fiind complet echipate și formate pentru situații de urgență complexă.
5. 🇨🇭 Elveția
Pondere: Peste 95% din forțele de pompieri.
Organizare: Funcționează pe un sistem de „miliție” (serviciu civic obligatoriu sau voluntar). În majoritatea comunelor, cetățenii activi fac parte din serviciul local de pompieri.
6. 🇸🇮 Slovenia și 🇨🇿 Cehia
🇸🇮 Slovenia: Are una dintre cele mai mari densități de pompieri voluntari raportat la populație din întreaga lume.
🇨🇿 Cehia: Sistemul Sbor dobrovolných hasičů (SDH) activează în aproape fiecare sat și comună, fiind pilonul comunității locale.
Voluntariatul și profesionalismul nu se exclud.
Poți fi voluntar și: ✅ foarte bine pregătit; ✅ foarte bine echipat;
✅ foarte bine antrenat; ✅ riguros; ✅ disciplinat; ✅ evaluat periodic. Profesionalismul înseamnă competență.
🔴 16. CURSUL NU POATE ÎNLOCUI ANTRENAMENTUL
Formarea personalului este necesară. Dar diploma nu stinge incendiul. Pregătirea reală înseamnă repetarea permanentă . Un pompier nu devine operațional pentru că are o diplomă într-un dosar. Devine operațional prin antrenament.
⚠️ 17. O ALTĂ ANOMALIE: OBLIGAȚIILE SUNT FOARTE CONCRETE, FINANȚAREA NU
Legislația stabilește ce trebuie să facă serviciul. Dar banii provin din bugetele locale. Asta înseamnă că o comună cu resurse financiare reduse trebuie să răspundă unor riscuri care nu sunt neapărat mai mici decât cele ale unei localități bogate. Focul nu ține cont de veniturile bugetului local. Inundația nu ține cont de gradul de colectare a taxelor. Furtuna nu verifică execuția bugetară.
🔴 18. ASIGURAREA POMPIERULUI NU ESTE OPȚIONALĂ
Legea nr. 307/2006 stabilește obligația entității care organizează serviciul de a asigura personalul pentru caz de: accident; boală profesională; deces produs în timpul sau din cauza activităților specifice.
Statutul voluntarului reia această protecție. Întrebarea pentru fiecare administrație locală ar trebui să fie simplă: Toți pompierii voluntari sunt efectiv asigurați? Nu: „Cred că sunt.” Nu: „Trebuie să verificăm.” Ci: Există polița? Este valabilă? Ce riscuri acoperă?
🔴 19. CONTROLUL MEDICAL NU ESTE UN MOFT
Statutul prevede control medical anual gratuit pentru voluntar. Perfect justificat. Pentru că discutăm despre oameni care pot lucra:
la temperaturi extreme; în echipament greu; cu aparat de respirat;
sub stres; în fum; în zgomot; în condiții de efort cardiovascular ridicat.
Din nou: această obligație este respectată în toate SVSU?
🚨 20. PARADOXUL ROMÂNESC
Ajungem astfel la un paradox.
Statul spune comunității: „Trebuie să aveți capacitate proprie de răspuns.”
Spune SVSU: „Trebuie să interveniți.”
Spune voluntarului: „Trebuie să fii apt, pregătit și disciplinat.”
Dar construcția financiară a sistemului spune administrației locale:
„Descurcă-te din bugetul tău.”
Și atunci România nu are practic un singur nivel de capacitate SVSU. Are sute și sute de realități locale diferite.
🔴 21. AVEM SVSU DE EXCELENȚĂ ȘI SVSU CARE EXISTĂ MAI MULT PE HÂRTIE
Trebuie spus și acest lucru. Ar fi incorect să spunem că toate serviciile voluntare sunt slab dotate. Nu este adevărat.
Există administrații locale care au înțeles perfect rolul acestora. Au cumpărat autospeciale. Au construit remize. Au achiziționat echipamente. Au organizat pregătirea. Au încurajat oamenii. Au construit adevărate servicii de pompieri locali. Aceste administrații demonstrează că problema nu este imposibilitatea. Problema este lipsa unui standard suficient de uniform aplicat în întreaga țară.
🔴 22. CETĂȚEANUL NU AR TREBUI SĂ AIBĂ NOROC SAU GHINION ÎN FUNCȚIE DE LOCALITATE
Un cetățean care locuiește într-o comună mică plătește taxe.
Are o casă. Are o familie. Are dreptul la protecție. Viața lui nu valorează mai puțin decât a celui care locuiește lângă o subunitate ISU.
De aceea capacitatea minimă reală de intervenție trebuie să fie o problemă națională. Nu exclusiv locală.
🔴 23. CE AR TREBUI SCHIMBAT?
Nemulțumirea fără propuneri nu rezolvă nimic. De aceea discuția trebuie dusă mai departe.
🔧 1. Un program național de dotare SVSU
Finanțare multianuală pentru: 🚒 autospeciale; 🧥 echipament individual; 🫁 aparate de respirat cu aer comprimat; 📻 comunicații;
🪜 echipamente de salvare; 🌲 materiale pentru incendii de vegetație; 💡 iluminat; ⚙️ motopompe și generatoare.
🔧 2. Standarde minime reale pentru intervenție
Nu numai existența echipamentului în inventar. Ci: ✅ funcțional;
✅ verificat; ✅ suficient; ✅ adaptat riscurilor locale.
🔧 3. Program național de pregătire continuă
Pregătirea SVSU trebuie să depășească ideea: „Am făcut cursul.”
Este nevoie de exerciții comune SVSU–ISU. Periodic. Practic. În condiții cât mai apropiate de realitatea unei intervenții.
🔧 4. Centre regionale de instruire
Pompierul voluntar trebuie să poată exersa: 🔥 stingerea incendiilor; 🫁 lucrul cu aparatul de respirat; 🏚️ căutarea în spații închise; 🪜 lucrul la înălțime; 🚗 descarcerarea de bază; 🌲 incendiile forestiere; 🌊 inundațiile.
🔧 5. Protecție socială clară
În caz de accident grav sau deces în misiune trebuie să existe un mecanism național predictibil. Familia unui om care a plecat voluntar să salveze comunitatea nu trebuie să descopere după tragedie lacune administrative.
🔧 6. Compensație minimă națională clară
Intervenția nu trebuie transformată într-o afacere. Dar nici sacrificiul voluntarului nu trebuie exploatat. Un nivel minim național coerent de compensare ar reduce diferențele dintre localități.
🔧 7. Facilități fiscale pentru voluntari
Un pompier voluntar activ, pregătit și disponibil comunității ar putea beneficia de facilități locale sau naționale bine definite. Nu ca privilegiu. Ci ca recunoaștere a serviciului public prestat.
🔧 8. Facilități pentru angajatori
Și angajatorul care permite unui salariat să plece la intervenție trebuie susținut. Pentru că altfel povara voluntariatului este transferată exclusiv asupra: voluntarului și angajatorului.
🔧 9. Audit real al capacității operative
Nu doar: „Aveți autospecială?” Ci: Pornește? Are apă? P***a funcționează? Există echipaj? Câți oameni pot pleca la ora 14:00?
Dar la ora 03:00? Există aparate de respirat? Sunt verificate? Personalul știe să le utilizeze? Există furtunuri suficiente? Care este timpul real de răspuns? Acestea sunt întrebările care contează.
🚒 24. SVSU TREBUIE PRIVIT CA PRIMA CAPACITATE LOCALĂ DE RĂSPUNS
În anumite comunități pompierul voluntar poate fi omul aflat cel mai aproape de cetățeanul în pericol. Aceasta trebuie să fie filosofia sistemului.
Nu: „Să avem SVSU pentru că spune legea.”
Ci: „Să avem SVSU pentru că în primele minute acesta poate salva comunitatea.”
🔴 25. POMPIERII SVSU NU CER EGALITATE DE STATUT. CER EGALITATE ÎN FAȚA RISCULUI
Aceasta este poate cea mai importantă concluzie. Nu putem cere ca pompierul voluntar și pompierul militar să aibă același statut juridic. Nu au. Nu putem cere aceleași raporturi de serviciu. Nu au.
Nu putem șterge diferența dintre voluntariat și profesia militară.
Dar putem cere ceva absolut firesc: când doi oameni sunt trimiși către aceeași flacără, standardul minim de protecție trebuie să fie comparabil.
O cască sigură nu trebuie să fie un privilegiu. Un costum de intervenție bun nu trebuie să fie un lux. Un aparat de respirat nu trebuie să fie considerat „opțional” acolo unde există risc respirator.
Asigurarea nu trebuie să fie uitată într-un sertar administrativ.
Pregătirea nu trebuie să existe numai pe hârtie.
⚠️ ACEASTA ESTE, DE FAPT, ANOMALIA
România spune pompierului voluntar: 🔥 stinge; 🛟 salvează; 🚨 răspunde; 📚 pregătește-te; ⚖️ respectă procedurile; 🧑🚒 asumă-ți responsabilitatea.
Dar nu îi garantează printr-un mecanism național unitar că localitatea în care s-a născut are suficienți bani pentru a-i pune în spate cel mai bun echipament necesar misiunii.
🔴 COD ROȘU DE NEMULȚUMIRE ÎN SVSU
Nu este un atac împotriva IGSU. Nu este un atac împotriva pompierilor militari. Dimpotrivă.
Pompierii militari și pompierii voluntari trebuie să fie colegi în același sistem de răspuns, fiecare cu statutul, rolul și competențele sale.
Este însă un apel către: 🏛️ Guvernul României; 🚒 Ministerul Afacerilor Interne; 🚨 Inspectoratul General pentru Situații de Urgență; 🏢 administrațiile publice locale; 📜 legiuitor; pentru o discuție serioasă despre viitorul serviciilor voluntare. Pentru că România are nevoie de SVSU.
Dar nu de SVSU existente numai într-o organigramă. Are nevoie de servicii voluntare de pompieri: ECHIPATE. PREGĂTITE.ASIGURATE.
RESPECTATE. FUNCȚIONALE. OPERAȚIONALE.
🔥 Focul nu face diferența între pompierul militar și pompierul voluntar. ☠️ Fumul nu face diferența. 🏚️ Clădirea care se prăbușește nu face diferența. ❤️ Nici viața pe care cei doi încearcă să o salveze nu face diferența.
Atunci poate că a venit timpul ca nici standardul minim de siguranță al celui care intră în luptă cu focul să nu mai depindă de norocul de a aparține unei localități bogate.
🚒 RESPECT PENTRU POMPIERII MILITARI IGSU.
🚒 RESPECT PENTRU POMPIERII VOLUNTARI.
🔴 DAR ȘI RESPECT PENTRU REALITATEA DIN TEREN.
ORUM POMPIERII INFO
SURSE : Legea nr. 307/2006, inclusiv forma modificată în martie 2026, OMAI nr. 51/2024 și HG nr. 1579/2005 privind Statutul personalului voluntar, modificată prin HG nr. 371/2016
