23/07/2026
"𝐏𝐨𝐭̦𝐢 𝐟𝐢 𝐚𝐦𝐞𝐧𝐝𝐚𝐭 𝐜𝐮 𝐩𝐞𝐬𝐭𝐞 𝟏𝟎𝟎.𝟎𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐥𝐞𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐫𝐳𝐢𝐞𝐫𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐬𝐞 𝐢̂𝐧𝐚𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐣𝐮𝐧𝐠𝐢 𝐢̂𝐧 𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐞?
Eu tocmai am fost.
Mai exact, AMEPIP – autoritatea care supraveghează guvernanța corporativă a companiilor de stat și verifică respectarea regulilor privind selecția administratorilor – mi-a aplicat o amendă de 𝟏𝟎𝟒.𝟖𝟑𝟐 𝐝𝐞 𝐥𝐞𝐢, cea mai mare sancțiune aplicată până acum unui ministru.
Se pare că am tras lozul câștigător - sau, mai bine spus, nota de plată.
Am contestat această amendă în instanță.
Nu o fac pentru că un ministru ar trebui să fie deasupra legii, ci din contră! Cred că legea trebuie respectată de toată lumea. Mai ales instituțiile care o aplică nu au voie să își bată joc de proceduri, de litera legii și de interpretarea ei.
Dacă aș fi greșit, aș fi fost primul care să spun că trebuie să suport consecințele. Așa înțeleg funcția publică. Puterea vine la pachet cu răspunderea. Dar răspunderea trebuie să fie pentru propriile fapte, nu pentru întârzieri acumulate înainte să ajungi într-o funcție. Altfel nu mai vorbim despre dreptate, ci despre găsirea unui vinovat convenabil sau… țintit politic.
De aceea vreau să explic, pe înțelesul tuturor, despre ce este vorba.
AMEPIP susține că nu au fost finalizate până la 31 martie procedurile de selecție pentru administratorii a cinci companii de stat și, pentru asta, mi-a aplicat această amendă - acuzându-mă direct și de culpă exclusivă!
Problema este că eu am devenit ministru pe 23 decembrie 2025.
Până la termenul invocat de AMEPIP au trecut doar 𝟗𝟖 𝐝𝐞 𝐳𝐢𝐥𝐞. În schimb, întârzierile pe care mi le impută erau deja acumulate de foarte mult timp: unele proceduri aveau întârzieri de aproape doi ani și parcurgeau mandatele a 3-4 miniștri diferiți. Practic, mi se impută inclusiv sute de zile în care nici măcar nu eram ministru.
Întrebarea firească este: răspunderea se moștenește odată cu funcția? La fel și culpa? Firește că nu.
Mai ales că, imediat după preluarea mandatului, am reorganizat procedurile și am emis ordine prin care am modificat comisiile de selecție tocmai pentru a le debloca și pentru a introduce experții solicitați chiar de AMEPIP. Comisiile și-au reluat activitatea ca urmare a acestor măsuri.
Iar aici apare adevăratul paradox.
În mai multe dintre aceste proceduri, chiar AMEPIP avea obligații legale fără de care selecțiile nu puteau continua.
Instituția trebuia să își desemneze reprezentanții în comisii într-un termen foarte scurt. În unele cazuri, a întârziat peste două luni.
Mai mult, chiar AMEPIP a reziliat contractul cu expertul independent obligatoriu pentru aceste proceduri. Fără acel expert, selecțiile nu puteau continua legal.
Există inclusiv procese-verbale ale comisiilor care arată că întârzierile au fost provocate de amânări și neparticiparea reprezentanților desemnați de AMEPIP.
Cu alte cuvinte, instituția care avea un rol esențial în desfășurarea procedurilor ajunge să mă sancționeze pentru blocaje la care chiar ea a contribuit.
Mai există un aspect important.
Una dintre cele cinci companii invocate este Romfilatelia. Numai că Ministerul Economiei nu este acționarul direct al acestei companii, iar ministrul nu avea competența legală de a numi administratorii. În plus, societatea se afla într-un proces de reorganizare prin fuziune.
Recunosc că mi-e greu să înțeleg logica acestei sancțiuni.
În alte cazuri similare, sau chiar mai grave, AMEPIP a cerut doar continuarea procedurilor, fără să aplice amenzi miniștrilor implicați. În cazul meu, a ales direct cea mai severă sancțiune. Această diferență de tratament nu e nici firească, nici legală.
Nu cer tratament preferențial. Cer doar același tratament pentru toți. Și deci aplicarea “oarbă” și justificată a legii, nu disproporționată sau cu țintă pe vreun acar păun.
Mâine poate fi un alt ministru. Poimâine poate fi un primar, un funcționar sau un manager din sectorul public. Dacă acceptăm ideea că poți răspunde personal pentru întârzieri moștenite, atunci transmitem un mesaj periculos: nu contează ce ai făcut tu, contează doar cine este de serviciu când trebuie găsit un vinovat. Asta îi descurajează tocmai pe cei care încearcă să repare lucrurile, nu pe cei care le-au lăsat în urmă.
Nu mă sperie controalele. Nu mă sperie nici sancțiunile, atunci când sunt corecte. Mă revoltă însă arbitrariul.
Un stat puternic nu este cel care dă cele mai mari amenzi, ci cel care aplică aceleași reguli tuturor, în mod egal și cu bun-simț.
De aceea contest această amendă: continui să cred și să vreau ca legea să fie mai presus de orice interes, de orice funcție și de orice instituție.
În plus, cred în guvernanță corporativă pe bune. De aceea, încă din primele luni de mandat, am declanșat procedurile de selecțiile la toate companiile restante. Fiindcă eu chiar nu doresc să numesc oameni din pix și chiar încurajez selecțiile prin concursuri corecte. Aștept să analizez și rezultatele, fiindcă acum mingea e la AMEPIP și la firmele de recrutare alese de ei. Ar trebui să selecteze cu celeritate oameni competenți și meritorii - să o vedem și pe asta!
P.S. O spun fără ezitare: nu cred în coincidențe. Am remarcat graba și chiar precipitarea. Nu există nici urmă de proporționalitate sau de individualizare. S-a urmărit în mod expres un cuantum mare, prin aplicarea tendențioasă a unor premise care nu au nicio legătură cu realitatea. Voi merge până la capăt cu contestarea acestei amenzi lovite de nulitate, de nelegalitate și de lipsă de argumente faptice. În rest, nimic nu mă poate intimida și voi continua cu reformarea ministerului, indiferent ce guri de șarpe urlă sau mușcă."
Irineu Darău
