02/07/2026
RO-ALERT și amplificarea fricii și a anxietății colective față de ursul brun
RO-ALERT a fost creat ca instrument național de avertizare și alarmare a populației în cazul unor situații de urgență de amploare și intensitate deosebită.
Aceasta este formularea utilizată în preambulul OUG nr. 46/2019 privind operarea sistemului RO-ALERT și reprezintă punctul de plecare al oricărei discuții despre scopul și limitele utilizării acestui mecanism.
El face parte din arhitectura protecției civile și a managementului situațiilor de urgență, fiind continuatorul modern al mecanismelor clasice de alarmare a populației.
Pentru majoritatea oamenilor, astfel de instrumente evocă evenimente care afectează simultan comunități întregi și impun măsuri colective de protecție: cutremure, inundații majore, incendii de proporții etc.
Cum a ajuns un instrument creat pentru asemenea situații să fie utilizat pentru semnalarea prezenței unui urs?
Și, dacă pentru fiecare astfel de situație ar fi pornite sirenele fizice de alarmare ale unei localități, am considera reacția proporțională?
Aceasta este discuția reală: proporționalitate, criterii și efectele sociale ale utilizării celui mai intruziv mecanism de avertizare pe care îl are statul român.
În vara anului 2021, prin OUG nr. 81/2021, prezența ursului a fost integrată în circuitul permanent al mecanismelor de urgență și al alertării populației. Dincolo de modificările administrative, efectul cel mai profund poate fi altul: schimbarea modului în care societatea este învățată să privească această specie.
Mii de alerte produc o cultură a așteptării permanente a pericolului.
Repetarea continuă a mesajelor de avertizare consolidează asocierea dintre urs și amenințare. Teama punctuală riscă să se transforme într-o stare de anxietate colectivă, inclusiv în comunități care conviețuiesc de generații cu fauna sălbatică.
La Ciolpani și Snagov, populația a fost avertizată printr-un mesaj de tip „alertă extremă” după observarea unui pui de urs în apropierea pădurii Scroviștea. Ulterior, informațiile publice au arătat că animalul nu atacase persoane și nu produsese pagube.
La Moțăieni, un mesaj RO-ALERT a fost transmis după semnalarea unui urs în satul Cucuteni.
Pe Valea Avrigului, într-o zonă aflată la marginea pădurii, semnalarea unui urs a activat același mecanism național de avertizare.
Fiecare astfel de situație poate produce notificări pe mii de telefoane.
Fiecare poate fi urmată de articole de presă, distribuiri pe rețelele sociale și reacții emoționale succesive.
Potrivit datelor prezentate de IGSU la 9 octombrie 2024, de la începutul anului 2024 fuseseră transmise 2.743 de mesaje RO-ALERT, dintre care:
- 1.880 au vizat prezența urșilor;
- 711 au privit fenomene hidro-meteorologice;
- 77 au vizat dispariția copiilor;
- 47 au fost emise pentru incendii;
- 28 au privit alte situații.
În paralel, potrivit datelor prezentate de organizația Salvați Copiii, în perioada 20 mai 2025 - 20 mai 2026 au fost înregistrate - 10.566 de sesizări privind minori dispăruți.
Ce criterii determină utilizarea repetată a RO-ALERT pentru prezența urșilor și de ce același instrument este folosit atât de rar în cazul altor situații care afectează anual mii de familii din România?
Și în ce măsură utilizarea repetată a RO-ALERT pentru semnalarea prezenței urșilor corespunde scopului pentru care acest sistem a fost instituit: avertizarea populației în cazul unor situații de urgență de amploare și intensitate deosebită?
Pentru că 1.880 de alerte nu înseamnă 1.880 de persoane avertizate.
O alertă poate însemna mii sau zeci de mii de telefoane care vibrează.
Adevărata dimensiune a fenomenului nu este dată de numărul alertelor emise, ci de numărul total al notificărilor recepționate de cetățeni și de frecvența cu care mesajele despre pericol sunt repetate și amplificate în spațiul public.
Brașovul ilustrează foarte bine modul în care funcționează astăzi acest mecanism de alertare.
Ani la rând, în cartierul Răcădău, urșii coborau la containerele de gunoi aflate la marginea pădurii. Fenomenul era cunoscut, localizat și strâns legat de accesul facil la hrană antropogenă și de lipsa unor măsuri eficiente de securizare a deșeurilor. Turiștii veneau să fotografieze animalele, iar imaginile făceau parte din identitatea unui cartier construit chiar la limita habitatului natural.
Astăzi, situații similare pot genera mesaje RO-ALERT, breaking news, transmisiuni în direct, distribuiri pe rețelele sociale și sute sau mii de comentarii care cer măsuri tot mai radicale.
S-a schimbat pericolul sau s-a schimbat modul în care instituțiile aleg să comunice aceeași realitate?
Un mesaj RO-ALERT nu produce doar informare. Produce multiplicare. RO-ALERT → presă → Facebook → grupuri → televiziuni → share-uri / comentarii.
Același eveniment este retrăit de societate de mai multe ori, prin canale diferite, fiecare nouă expunere consolidând percepția unui pericol omniprezent.
În literatura privind amplificarea socială a riscului, s-a arătat că instituțiile și mecanismele de comunicare pot influența profund modul în care societățile percep anumite amenințări, dincolo de experiența directă a indivizilor.
În psihologia cognitivă, Daniel Kahneman și Amos Tversky au descris „euristica disponibilității”: oamenii tind să evalueze probabilitatea unui risc în funcție de cât de ușor își pot aminti exemple recente ale acestuia.
Cu cât sunt expuși mai frecvent la alerte și știri despre urși, cu atât pericolul este perceput ca fiind mai prezent și mai probabil, indiferent de experiența directă a majorității populației.
Studiul DataDiggers privind percepția românilor asupra faunei sălbatice subliniază importanța unei comunicări echilibrate și a utilizării responsabile a mecanismelor de avertizare.
La fel de relevant este și fenomenul de „alert fatigue” - oboseala produsă de avertizările repetate.
Ce se întâmplă atunci când apare o urgență reală?
Un cutremur.
O inundație majoră.
Mai reacționează populația?
RO-ALERT a fost creat pentru a proteja populația în fața unor situații excepționale.
Folosirea sa masivă pentru semnalarea prezenței urșilor ridică însă o problemă fundamentală: transformarea unui instrument extraordinar într-un mecanism aproape permanent de producere a anxietății colective și de banalizare a însăși ideii de urgență.
Nu ursul a decis când vibrează telefoanele.
Nu ursul a stabilit criteriile după care este activat principalul sistem național de alarmare.
Acestea sunt alegeri instituționale.
Iar consecințele lor nu se măsoară doar în numărul alertelor emise, ci în milioanele de notificări recepționate, în frica acumulată, în percepțiile colective construite în timp și în radicalizarea treptată a discursului public.
