15/01/2024
Ai coborât stea, într-o noapte cu lună, când cerul a cernut pe pământ cu zăpada deodată, strălucirea. Ai revărsat lumina cu acea blândeţe crudă de care doar acela ce iubeşte înstare poate fi. Ţi-ai pus în palma orişicui inima spre a-i simţi căldura, dorul, iubirea şi durerea. Ne-am întâlnit într-o vreme când tristă şi singură eram. Am suferit cumplit suferinţa ta, am iubit cu intensitate iubirea, ca şi cm însămi aş fi fost tu. Lacrimi multe am plâns cu gândul la tine, cu speranţa deşartă că voi schimba ceva. Dar te-ai dus, dulce minune... Am rămas la fel de singură ca la-nceput de drum. Am străbătut codrii de argint, numărând fără rost plopii care îmi ieşeau mereu fără soţ, am tresărit de mii de ori simţind în suflet parfumul îmbietor al teilor în floare sau cel suav al florii albastre. Ai răsărit ca o stea în sufletul meu dar nu ştiu când şi pentru cine te-am pierdut. Şi te-am iubit, şi te iubesc şi te aştept, cu-aceeaşi dorinţă, cu aceeaşi speranţă, cu acelaşi dor dureros de dulce...
✍️Lucica-Adriana Vasiluț