Sunt cea mai veche piata a Timisoarei, dar nu cea mai batrana caci fiecare pas ratacitor ma anima si ma intinereste pe zi ce trece. Aici s-au oprit trupele romane care au intrat in Timisoara in 3 august 1919, definitivand unirea Banatului cu Romania. Asa a capatat si orasul o data in care sa se invesmante in sarbatoare, iar eu dreptul de a stabili ritmul in care bate inima Timisoarei. Am cladiri
in stil baroc, eleganta, cel mai albastru cer din miez de vara, bancute comode, aranjate ca pentru prietenii dragi, un Dom, un Palat Baroc, o "Casa cu lei", un Monument al Sfintei Treimi, o fantana si-mi cinstesc oaspetii cu apa minerala, liniste,dar si concerte si alte manifestatiuni culturale. Ii mai am pe vecinii porumbei si mii de povesti care ma transforma zilnic intr-un taram de basm modern.
