24/08/2026
CORUPȚIA UCIDE. IAR ROMÂNIA NU MAI ARE VOIE SĂ PRETINDĂ CĂ NU VEDE.
Acum aproximativ șapte ani, am fost sunat de un reporter al unei televiziuni. M-a întrebat, în calitatea mea de lider al PRM, ce părere am despre numirea Laurei Codruța Kövesi într-o funcție europeană importantă.
Răspunsul meu a fost simplu și sincer: „Sunt mândru că un român a ajuns într-o asemenea funcție.”
Și astăzi aș spune același lucru.
Laura Codruța Kövesi a devenit, în 2019, prima procuroare-șefă europeană, în fruntea Parchetului European. Nu a fost doar o numire a unui magistrat român într-o funcție internațională. A fost, pentru mine, și dovada că un român poate ajunge să ocupe o poziție de maximă responsabilitate într-o instituție europeană care are printre principalele sale misiuni combaterea fraudei și a corupției care afectează banii europeni.
Dar astăzi vreau să vorbesc despre ceva mult mai grav decât o numire, o funcție sau un nume.
Vreau să vorbesc despre corupție.
Pentru că în România ne-am obișnuit prea mult să discutăm despre corupție ca despre o simplă problemă politică. Ca despre un scandal de presă. Ca despre dosare, anchete, condamnări, partide și declarații televizate.
Dar corupția înseamnă mult mai mult.
Corupția poate ucide.
Când se fură dintr-un spital, nu se fură doar dintr-un buget. Se poate fura șansa unui bolnav de a primi tratamentul de care are nevoie.
Când se corupe un funcționar care închide ochii la încălcarea unor reguli de siguranță, nu este vorba doar despre o șpagă. În spatele acelei șpăgi poate exista o viață omenească.
Când o licitație publică este trucată, nu dispar doar niște cifre dintr-un tabel. Pot dispărea bani pentru drumuri, școli, spitale, infrastructură și servicii publice.
Iar când instituțiile statului sunt slăbite de corupție, consecințele sunt suportate de oamenii care muncesc cinstit și își plătesc taxele.
De aceea spun fără ezitare: lupta împotriva corupției nu este un moft politic. Este o problemă de siguranță națională și, uneori, o problemă de viață și de moarte.
Am spus atunci că România are nevoie de oameni care să facă ordine în lupta împotriva corupției. Nu mă refeream la ordine făcută după bunul plac al cuiva și nici la răzbunare politică. Mă refeream la un stat în care legea să fie respectată, iar funcția publică să nu fie confundată cu proprietatea personală.
Un stat serios trebuie să transmită un mesaj simplu: nimeni nu este mai presus de lege.
Au existat și există controverse, dispute și critici în jurul activității instituțiilor anticorupție. Ele trebuie discutate, pentru că într-o democrație nimeni nu trebuie să fie deasupra criticii și nici instituțiile statului nu sunt infailibile.
Dar tocmai de aceea trebuie să separăm două lucruri.
Putem critica metodele, putem discuta despre abuzuri, putem cere respectarea drepturilor și putem cere reformarea instituțiilor.
Dar nu putem transforma lupta împotriva corupției într-o luptă împotriva celor care cer ca legea să fie aplicată.
În 2018, revocarea Laurei Codruța Kövesi din funcția de procuror-șef al DNA a generat o confruntare instituțională majoră, iar Curtea Constituțională a decis existența unui conflict juridic de natură constituțională și a stabilit că președintele trebuia să dea curs revocării.
Un an mai târziu, aceeași Laura Codruța Kövesi era confirmată la conducerea noului Parchet European.
Poate că acesta este unul dintre paradoxurile României ultimilor ani: ne certăm între noi, ne atacăm instituțiile, ne împărțim în tabere, în timp ce problema pentru care oamenii cer dreptate rămâne aceeași.
Corupția.
Și mai ales efectele ei.
Eu cred că România nu are nevoie de eroi providențiali. Are nevoie de instituții puternice, procurori independenți, judecători care să aplice legea, polițiști care să-și facă meseria și politicieni care să înțeleagă faptul că banul public nu este banul partidului și nici banul celui aflat vremelnic la putere.
Am fost și rămân mândru că un român a ajuns într-o funcție europeană atât de importantă.
Dar miza adevărată nu este Laura Codruța Kövesi.
Miza este România.
O Românie în care un copil să nu moară pentru că cineva a furat bani dintr-un contract public.
O Românie în care un bolnav să nu fie tratat mai prost pentru că cineva și-a umplut buzunarele.
O Românie în care o clădire publică să fie construită pentru oameni, nu pentru comisioanele celor care au câștigat contractul.
O Românie în care funcția publică să fie o responsabilitate, nu o oportunitate de îmbogățire.
Pentru că, până la urmă, corupția nu fură doar bani.
Corupția fură încrederea. Fură șanse. Fură viitorul. Și, atunci când corupția ajunge să afecteze siguranța și sănătatea oamenilor, poate ucide.
Iar o țară care acceptă asta în tăcere riscă să devină complice la propriul ei declin.
De aceea trebuie să spunem răspicat: ajunge cu corupția, ajunge cu furtul din banul public și ajunge cu ideea că totul poate fi cumpărat.
România are nevoie de ordine.
Dar nu de ordine făcută de un om.
România are nevoie de ordine făcută de lege.
Partidului România Mare Președinte Victor Teodor Iovici
