09/07/2026
Hotărârea pronunțată ieri de Tribunalul București privind suspendarea hotărârilor adoptate de Congresul Extraordinar al PNL este un atac la democrație. O sfidare la adresa fiecărui cetățean al acestei țări! Democrația, ce cuvânt mare, au șubrezit-o sistematic de ani de zile și au avut mecanismele necesare încât să pară că este în interesul cetățenilor. Cine? „SISTEMUL”. Sistemul care conduce România din umbră de atâta timp, dar se pare că acum s-a terminat și cu umbra. Societatea a fost formată de ei, încât să nu mai existe reacție.
La cm au condus țara în locul politicului în ultimii 15 ani, asemenea decizii ale instanțelor nu mă mai surprind. Au eliminat și propus alți candidați la prezidențiale, au numit miniștri în funcții ce nu treceau prin filtrul democratic al partidelor, au numit abuziv șefi ai parchetelor, au eliminat primari acolo unde aveau interese directe, promovând marionete, au intervenit până acolo că au propus pe listele parlamentare ale tuturor partidelor indivizi robotizați cu misiuni clare, că, dacă cineva, doar o persoană din toată media, ar analiza, le-ar sări în ochi obediența și lipsa de umanitate empatică. Prin înmulțirea lor, au eliminat și ultima brumă de discurs politic din Parlament.
Au organizat mitinguri în care se striga „cine nu sare… ia condamnare”. Au manipulat atât de mult opinia publică, încât au dat impresia că toate abuzurile lor sunt spre binele poporului, dar, în umbra acestor emoții false, erau eliminați sistematic oamenii de stat ce aveau capacitatea să apere România astăzi. De aici haosul de acum și dezastrul în care totul pare fără ieșire: glume triste în fruntea statului în loc de repere, tineri care îl regretă pe Ceaușescu și îl evocă, îndreptându-se spre modele similare, fanatici ce nu știu cm este cu cititul, că, na, avem TikTok și tot așa… Acum, sistemul, văzând că merge, s-a gândit că poate oficializa abuzurile, până acolo că s-au gândit să organizeze total partidele după bunul lor plac.
Ceea ce s-a întâmplat prin aceste decizii judecătorești depășește cu mult granițele Partidului Național Liberal. Când voința exprimată democratic este contestată prin toate mijloacele, când se încearcă răsturnarea unei decizii luate liber de aproape 1.800 de delegați, fiecare român ar trebui să privească cu atenție. Democrația înseamnă partide politice și independența lor în decizie.
Respectăm justiția și vom urma toate căile legale pentru apărarea votului exprimat în Congres, pentru că noi credem că democrația trebuie apărată prin lege.
La câte am văzut, îmi dau seama cine este ținta acum.
Ilie Bolojan nu este un om providențial, nici un mare om politic. După criteriile mele, poate nici nu se poate compara cu cineva care are cu adevărat această stofă, dar are ceva ce nu s-a mai văzut de mult pe la noi: este un om serios și se încăpățânează să țină linia pe care consideră că este cea corectă până la capăt, fără a face multe compromisuri și muncind într-o țară în care ideea de muncă este bagatelizată la toate colțurile.
Acum, în haosul acesta, în care sistemul s-a întrecut pe sine, încă din 2012 intervenind chiar cu bocancii și schimbând în trei rânduri destinul României, este nevoie de un om ca Ilie Bolojan. Chiar dacă nu rezonează în câteva direcții cu ideile mele, îl susțin tocmai pentru că rămâne de neînduplecat în ceea ce crede, readuce și inspiră ca reper ideea de muncă și responsabilitate de care cred că au nevoie românii mai mult ca oricând, dar îl mai susțin și pentru că deranjează o parte a sistemului, rămânându-mi speranța că va reuși în timp, prin funcțiile ce le va ocupa, să facă și cealaltă parte a sistemului să înțeleagă că instituțiile de forță trebuie să slujească țara și statul român, nu să-l conducă. Este la fel de trist pentru mine că cei ce îl atacă din interior pe Ilie Bolojan acum, chiar dacă invocă tocmai principiile în care eu cred, mare parte dintre ei sunt exact aceia ce au slujit acest sistem toxic, obedient, direct interesați de confortul generat de aici, cu lipsă totală de empatie față de cei ce au fost victimele lui, printre care m-am numărat și eu în trecut, din cauza curajului de a vorbi ca acum.
A fi liberal-conservator înseamnă altceva și, într-o zi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am să vorbesc despre asta, chiar dacă mai sunt camarazi ce sunt poate mai îndreptățiți ca mine să o facă. Dar, când ajungi să fii victimă a sistemului de mai multe ori, poate fi de înțeles când frustrarea poate lua locul analizei obiective și a înțelepciunii acumulată în bătăliile reale duse de partidul nostru în trecut.
Sper să rămân obiectiv pentru anii ce mi-au mai rămas în politică, chiar dacă abuzurile la adresa mea mi-ar permite să nu fiu, nemaivorbind de patimile pe care le-am trăit uitându-mă la imaginea partidului meu, care în trecut defila cu flori când minerii ne băteau cu pulane și unde nu strigam „mu…e PSD”, ci „iartă-i, Doamne”, iar acum, prin comparație, începând cu 2014, a uitat să lupte împotriva atentatelor date la adresa democrației, făcute mișelește în numele ei, ba, dimpotrivă, încurajându-le și participând la mișcări , cu geaca roșie în frunte, în spatele cărora se produceau adevăratele orori, colegi ce acum se dau conservatori, ei fiind chiar parte din sistemul ticălos ce a distrus mirajul lăsat de seniorii liberali, unic in politica românească. Încă mai avem din păcate printre noi fani ai acestui sistem pe care acum îl blamează.
Da, toate astea și multe altele îmi dau dreptul să fiu subiectiv, dar, pentru că încă pot și am curajul de a vedea dincolo de mine, este meritul total al Lui Dumnezeu, căruia Îi mulțumesc și mă închin.
Așa să-mi ajute și mai departe!🇹🇩🙏
