03/05/2026
Acest mesaj nu este pentru cei care fac parte din acele extreme ce aduc deservicii României prin injuriile lor generaliste și nici pentru boții care invadează orice spațiu online pozitiv, ci pentru cei care cunosc puțin din mine și încă mai cred într-o țară cu valori democratice.
Drama României a fost mereu aceea că își uită prea repede oamenii care construiesc și își caută permanent salvatori providențiali. Liderii care vin cu experiență, expertiză și reforme reale sunt împinși la margine, în timp ce zgomotul, populismul și emoția de moment ajung să domine spațiul public.
Ilie Bolojan este unul dintre puținii oameni politici care au înțeles că România nu mai poate merge înainte fără ordine, disciplină și reforme asumate. Nu a luat măsuri populare și nici decizii care aduc aplauze rapide. Sunt decizii grele, care cer curaj și seriozitate.
Chiar eu, la rândul meu, am avut rețineri față de unele decizii și am în continuare anumite suspiciuni față de unii dintre cei ce l-au înconjurat pe premier. Cel mai mult mă deranjează acea categorie de susținători care, deocamdată, îl sprijină pe Ilie Bolojan doar pentru că este împotriva PSD și care au făcut același lucru cu Traian Băsescu și Klaus Iohannis, după care i-au abandonat, devenind chiar critici, fără să răspundă vreodată pentru manipularea prin care cei doi au ajuns în fruntea statului, propagandǎ pe care o întrețin şi acum nestingheriți.
S-au numit #- rezist, progresiști, dar, de fapt, sunt neo-marxiști, adică noii comuniști care au invadat o parte din spațiul politic, iar prin politica lor agresivă au generat, apǎrând ca alternativă, o a doua extremă politică, formată din cei care se numesc naționaliști, dar care seamănă mai degrabă cu fasciștii. În această situație critică ne aflăm, iar acest lucru nu are nicio legătură cu dorința premierului de a reforma sistemul din România și cu seriozitatea pe care a arătat-o la guvernare. Sper însă ca, așa cm îl cunosc eu de peste 20 de ani, să fie acel liberal care construiește și apără valorile acestei națiuni care o definesc, fiind extrem de precaut față de aceste două extreme, chiar dacă una dintre ele dǎ impresia cǎ îl susține momentan.
Tocmai de aceea, ideea unei moțiuni de cenzură într-un moment atât de fragil pare mai degrabă un act de iresponsabilitate politică decât o soluție pentru România. Prea mulți sunt preocupați de propriile calcule politice. Așa s-a întâmplat și acum 70-80 de ani, când extremele au pus stăpânire pe țărișoara noastră, iar consecințele le-am simțit cu toții. Partidele care încă mai cred în democrație ar trebui să nu voteze marți, la moțiune, o direcție ce ne poate împinge spre ceva chiar mai grav decât criza economică.
Trăim vremuri în care diferența dintre bine și rău, dintre responsabilitate și demagogie, pare tot mai greu de făcut. Această confuzie distruge încrederea în oamenii care încă mai încearcă să schimbe ceva prin muncă și asumare. Într-o societate dominată de reacții rapide și spectacol politic, orice construcție serioasă devine incomodă și necredibilă. Dar fără oameni care să aibă curajul reformelor și răbdarea de a construi pe termen lung, România riscă să rămână captivă într-un cerc nesfârșit al instabilității.
🇷🇴 România nu mai are nevoie de eroi de conjunctură și nici de lideri fabricați din emoții. Are nevoie de maturitate, luciditate și de puterea de a susține ceea ce este necesar, chiar și atunci când nu este comod. Pentru că viitorul unei țări nu se construiește din sloganuri, ci din decizii asumate împotriva curentelor care, din păcate, au slăbit analiza obiectivă a românilor noștri.
Dumnezeu să ne dea înțelepciunea necesarǎ în luarea unor decizii grele pentru viitorul nostru! 🇹🇩🙏
