05/01/2026
LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu – 5 Ianuarie: Alegerea ca domnitor, de către Adunarea Electiva a Moldovei, a lui Alexandru Ioan Cuza.
La data de 5 ianuarie 1859 Adunarea Electivă a Moldovei alege în unanimitate ca domn al țării, pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, liderul unionist al „Partidei Naționale”. Numai că realitatea acestui eveniment de o importanţă covârșitoare în istoria ţării noastre a cuprins fapte şi gesturi măreţe, dar şi adevăruri dure, jocuri duble, interese personale, dar și o serie de conspiraţii venite atât din interior, cât și din exterior. Trebuie amintit faptul că spre sfârşitul deceniului şase al secolului al XIX-lea, slăbirea temporară a puterii Imperiului Ţarist după înfrângerea suferită în războiul Crimeii, a creat şansa unirii pentru Principatele Române. Astfel, constrânsă de statutul de învinsă în război, Rusia n-a putut interveni direct şi brutal, cm făcea de obicei, dar nici n-a acceptat ideea de a scăpa Principatele din mână, aşa că a uneltit şi a finanţat spioni care să destabilizeze situația și să determine alegerea unui domnitor care să servească intereselor rusești. Pentru acest scop Rusia a găsit aliaţi puternici chiar în Moldova, în tabăra bogatei familii Sturdza, unde Grigore, fiul fostului domnitor Mihail Sturza, era obsedat de ideea urcării pe tron, el dorind unirea celor două țări, dar sub domnia sa și sub forma unui stat-marionetă care să facă jocurile Imperiului Rus. În aceste condiții reprezentanții „Partidei Naționale” ce avea ca obiectiv unirea Moldovei cu Țara Românească, au oscilat o vreme între a desemna un candidat propriu la alegeri sau ținând cont de presiunea Rusiei, de a-l susține pe Grigore Sturza. Însă cu două zile înainte de votul pentru alegerea domnitorului, unioniștii au înțeles intențiile lui Sturza și au hotărât să-l respingă și să desemneze un candidat al lor. După discuții aprinse, a fost propus Alexandru Ioan Cuza, comandantul micii armate moldovene și participant la Revoluția de la 1848. Astfel, în ziua alegerilor, oamenii lui Sturza au fost surprinși să constate că „omul” lor este respins și în schimb adunarea îl votează în unanimitate pe Cuza. Numai că gruparea lui Sturza, susținută și de mercenarii polonezi ai agentului panslavist Nieczuka Wierzbicki, aflați la Iași la sugestia Rusiei, s-a văzut obligată să treacă la ofensivă. Astfel că s-a pus un premiu pentru prinderea și uciderea liderilor unioniști Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu și Manolache Epureanu, pe al căror sprijin Sturza contase, dar care până la urmă au votat pentru Cuza. Ba chiar, Sturdza va stabili data de 13 ianuarie pentru lovitura de stat prin care el să preia puterea în Moldova. Numai că aceasta nu va mai loc, deoarece complotul a fost dejucat după ce consulul Imperiului Britanic la Iaşi a aflat de acest plan și a anunțat pe reprezentanții Angliei, Franței și Turciei de implicarea Rusiei în această delicată problemă. Victoria în Moldova a Partidei unioniste a acţionat ca un stimulent asupra reprezentanţilor unioniști și din Ţara Românească care într-o ședință secretă a hotărât la 24 ianuarie 1859 alegerea tot a lui Alexandru Ioan Cuza, ca domnitor. Astfel, prin această dublă alegere naţiunea română făcea un pas important în înfăptuirea unirii și realizarea statului modern român.
